Numărul firmelor și persoanelor fizice autorizate care au intrat în insolvență în România a ajuns în 2025 la 7.553, potrivit datelor Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC), citate de Newsweek România. Cifra reprezintă o creștere de 3,84% față de 2024, an care stabilise deja un record, cu 7.274 de insolvențe.
Pentru un antreprenor cu afacere activă, statistica nu e doar un indicator macroeconomic. Fiecare firmă intrată în insolvență lasă, de regulă, în urmă facturi neîncasate la partenerii cu care a lucrat, contracte suspendate și, uneori, angajați disponibilizați brusc. Efectul se propagă în lanț, mai ales în sectoarele unde firmele mici depind unele de altele pentru cash-flow.
Ce arată cifrele ONRC despre firmele care cedează
O analiză a companiei de consultanță Sierra Quadrant, publicată la începutul lunii decembrie și prezentată de Digi24 Economic, arată că accelerarea insolvențelor nu e un fenomen izolat, ci o tendință de trei ani. Deja în octombrie 2025, Registrul Comerțului înregistra 5.318 de firme aflate în procedură de insolvență, iar estimările de la acel moment vorbeau despre posibilitatea depășirii pragului de 8.000 până la finalul anului. Cifra finală de 7.553 s-a situat sub acest scenariu pesimist, dar tot deasupra recordului din 2024.
Analiștii identifică cinci cauze principale ale valului de insolvențe: scăderea vânzărilor, impredictibilitatea fiscală, costul tot mai ridicat al forței de muncă, condițiile stricte de creditare și blocajul financiar dintre companii, generat de întârzierile la plată. Niciuna dintre aceste presiuni nu s-a atenuat semnificativ în a doua parte a anului, ceea ce explică de ce numărul insolvențelor a continuat să crească trimestru după trimestru.
Un element nou față de perioadele anterioare de criză este comportamentul antreprenorilor în fața dificultăților financiare. Tot mai multe microîntreprinderi, în special din sectorul HoReCa, renunță direct la reorganizare judiciară și optează pentru închiderea afacerii, în loc să încerce restructurarea. Practic, firmele mici nu mai au resursele sau răbdarea de a parcurge un proces de insolvență care se poate întinde pe ani, așa cum s-a întâmplat frecvent în trecut cu companiile mari.
Contextul din spatele acestor cifre ajută la înțelegerea amplorii schimbării. În perioada pandemiei, programe precum IMM Invest, moratoriile la rambursarea creditelor și injecțiile de capital public au ținut pe linia de plutire numeroase companii aflate în dificultate temporară. Ultimii trei ani au adus însă o schimbare de fond: dobânzile ridicate, inflația persistentă și presiunea fiscală tot mai mare au eliminat treptat plasa de siguranță de care beneficiau firmele mici, potrivit analizei citate de Digi24 Economic.
Ce înseamnă valul de insolvențe pentru firmele care rămân pe piață
Pentru companiile care nu se numără printre cele 7.553 aflate în dificultate, consecințele sunt totuși directe. Prima este riscul de credit comercial: un partener care intră brusc în insolvență lasă facturi neplătite, iar recuperarea banilor prin instanță durează, adesea, mai mult decât ciclul de cash-flow al unei firme mici. A doua consecință ține de accesul la finanțare: băncile devin mai prudente în acordarea de credite către sectoarele unde rata insolvențelor a crescut vizibil, ceea ce înseamnă condiții mai stricte și garanții mai mari cerute chiar și firmelor sănătoase din HoReCa sau retail.
Analiza Sierra Quadrant anticipează pentru 2026 un an al polarizării în mediul de afaceri românesc. Companiile mari, bine capitalizate, ar urma să profite de pe urma slăbiciunilor competitorilor mici, preluându-le clienții sau chiar activele rămase după insolvență. Pentru un antreprenor cu o afacere mică sau medie, mesajul practic este că marja de eroare financiară s-a redus considerabil: lipsa unui fond de rezervă sau dependența de un singur client mare pot cântări acum mai greu decât în anii anteriori, când accesul la finanțare era mai relaxat.
Diferența dintre 2025 și crizele anterioare stă și în viteza reacției antreprenorilor. Dacă în trecut multe firme intrau într-un proces de reorganizare care se putea prelungi ani de zile, în prezent tot mai mulți administratori aleg închiderea rapidă, imediat ce constată că afacerea nu mai poate genera numerar suficient pentru a acoperi datoriile curente. Această schimbare de comportament reduce, teoretic, expunerea la datorii suplimentare, dar înseamnă și pierderea locurilor de muncă mai devreme în ciclul de dificultate financiară, nu doar la finalul unei proceduri judiciare îndelungate.
Pusă în context, cifra de 7.553 de insolvențe reprezintă o fracțiune mică din totalul firmelor active în România, estimat la peste un milion de companii înregistrate la Registrul Comerțului. Concentrarea pe anumite sectoare face însă ca impactul să fie disproporționat: în HoReCa și în comerțul cu amănuntul, unde marjele sunt reduse și dependența de cash-flow zilnic e ridicată, o singură insolvență importantă la nivel de furnizor sau client poate declanșa un efect de domino asupra partenerilor mai mici din același lanț de aprovizionare.
Sectorul HoReCa, alături de microîntreprinderile din comerț și servicii, rămâne cel mai expus, conform datelor citate. Pentru firmele din aceste domenii, monitorizarea atentă a termenelor de încasare de la parteneri și evitarea supraîndatorării devin, potrivit analiștilor, condiții de supraviețuire mai degrabă decât recomandări de bună practică managerială.
