România se confruntă cu un paradox al pieței muncii: rata șomajului în rândul tinerilor este cea mai ridicată din Uniunea Europeană, dar firmele nu găsesc destui angajați și apelează masiv la muncitori din afara blocului comunitar, potrivit ZF.ro. Cele două fenomene coexistă de câțiva ani, fără ca politicile publice să le fi rezolvat pe niciunul.

Comparativ cu restul blocului comunitar, decalajul e mare. La finalul lui 2025, rata șomajului în rândul tinerilor din România era de 28,2%, aproape dublă față de media europeană de circa 15%. Pentru comparație, în Germania indicatorul se situa la 7,1%, în Olanda la 9,3%, iar în Polonia la 11%. Doar câteva state, precum Suedia (23,9%), Spania (23,5%) sau Finlanda (22,7%), se apropie de nivelul problematic al României, dar rămân totuși sub pragul de 28%.

Deficitul de personal duce la contingente tot mai mari de muncitori străini

În paralel cu șomajul ridicat în rândul tinerilor, companiile românești raportează constant posturi vacante pe care nu le pot ocupa cu forță de muncă locală. Guvernul a stabilit pentru 2026 un contingent de 90.000 de lucrători străini nou-admiși pe piața muncii din România, în scădere față de cei 100.000 aprobați pentru 2025, potrivit Ministerului Muncii.

Domeniile cu cel mai mare deficit rămân curieratul, manipularea mărfurilor, construcțiile, transporturile și comerțul. Doar pentru meseria de curier au fost solicitate peste 26.000 de avize de angajare, urmată de manipulanți de mărfuri, cu aproape 21.000 de posturi vacante, arată datele Inspectoratului General pentru Imigrări.

Patronatul Importatorilor de Forță de Muncă din România (PIFMR) susține că cifrele aprobate de Guvern nu acoperă nevoia reală a pieței. Instituția a cerut majorarea contingentului pentru anul următor, invocând declinul demografic și îmbătrânirea populației active.

„Într-un context în care migrația externă, scăderea natalității și îmbătrânirea populației active reduc tot mai mult resursa umană autohtonă, importul de lucrători din afara Uniunii Europene a devenit o necesitate economică”, arată Patronatul Importatorilor de Forță de Muncă din România.

Elena Panțiru, vicepreședinte al patronatului, subliniază că anumite sectoare nu pot funcționa fără această resursă externă. „Aceste domenii nu pot funcționa fără aportul lucrătorilor străini, care au devenit o resursă esențială”, a declarat Panțiru.

Piața muncii din România, blocată între tineri fără loc de muncă și posturi neocupate

Explicația paradoxului ține în bună parte de nepotrivirea dintre competențele tinerilor și cerințele angajatorilor. Multe dintre posturile vacante sunt în meserii operative sau slab calificate, precum curieratul, manipularea mărfurilor sau construcțiile, în timp ce mulți tineri șomeri au alte așteptări salariale sau de carieră.

Ministerul Muncii a extins recent lista ocupațiilor deficitare la 236 de meserii, printr-un proiect bazat pe prevederile Ordonanței de urgență nr. 32/2026. Scopul declarat este direcționarea recrutării externe către posturile unde deficitul e real, nu spre orice companie care întâmpină dificultăți de angajare.

Totuși, riscul e ca decalajul structural să persiste. Fără investiții semnificative în educația profesională și fără politici clare de reintegrare a tinerilor needucați pe piața muncii, România riscă să rămână permanent dependentă de importul de personal, în timp ce rata șomajului tinerilor nu scade.

Situația contrastează și cu alte state din regiune. Polonia, cu o rată a șomajului tinerilor de doar 11%, a reușit să integreze mai bine tinerii în piața muncii, deși se confruntă și ea cu un deficit de personal în anumite sectoare, mai ales în construcții și logistică.

Diferența esențială pare să fie structura educației profesionale: în timp ce România are o rată de ocupare de doar 63,4% pentru absolvenții de învățământ profesional, sub media europeană de 80,2%, Germania ajunge la 91,5%, arată date citate de presa românească. Acest decalaj explică parțial de ce tinerii români rămân în afara pieței muncii, în timp ce angajatorii aduc muncitori din Asia sau alte regiuni non-UE pentru a acoperi aceleași tipuri de posturi.