România a încheiat perioada 2021-2025 fără niciun proiect de parteneriat public-privat (PPP) dus la bun sfârșit, în timp ce alte state din regiune au transformat acest mecanism într-o sursă constantă de finanțare pentru infrastructură. Informația a fost prezentată de Alex Milcev, partener și lider al departamentului de asistență fiscală și juridică la EY România, la conferința „Bugetul și fiscalitatea anului 2027”, organizată de CursdeGuvernare.ro.

„Cred că am fost cu toții la mare în Grecia cu mașina, iar acele autostrăzi pe care ați mers sunt realizate prin parteneriat public-privat”, a spus Milcev, explicând că statul elen are „o politică consecventă” de a convinge sectorul privat că investiția în infrastructură îi este favorabilă pe termen lung.

Cifrele pe care le-a citat arată dimensiunea decalajului. Grecia a finalizat proiecte PPP de 3,4 miliarde de euro în 2025, plasându-se pe locul doi în Europa, după ce în 2024 condusese clasamentul continental cu 3,9 miliarde de euro. Doar anul trecut, grecii au dus la capăt 11 proiecte și mai aveau încă 35 în pregătire. Turcia a ocupat primul loc în 2025, cu trei autostrăzi finalizate în valoare totală de 5,1 miliarde de euro, iar Portugalia a completat podiumul cu două proiecte de 2,3 miliarde de euro, plus alte două aflate în lucru.

La nivelul întregii Europe, 2025 a adus 42 de tranzacții PPP, cu o valoare cumulată de 17,6 miliarde de euro, potrivit datelor prezentate de Milcev. Aproape 88% din această sumă s-a dus către trei domenii: transport, telecomunicații și educație — exact sectoarele în care firmele românești de construcții și servicii ar putea concura pentru contracte, dacă statul ar avea un portofoliu de proiecte pregătit pentru piață.

Ce pierd firmele românești atât timp cât PPP rămâne „aproape inexistent”

Pentru un antreprenor din construcții, utilități sau concesiuni, un proiect PPP înseamnă un contract pe termen lung — de regulă 10 până la 20 de ani — cu venituri predictibile, garantate printr-un mecanism de recuperare a investiției negociat cu statul. Lipsa unui asemenea pipeline în România lasă companiile locale fără acces la acest tip de finanțare și le obligă să caute oportunități similare în afara țării, acolo unde guvernele au reguli clare și un calendar stabil de licitații.

Milcev a subliniat că din cele 42 de proiecte europene din 2025 au fost implicate 15 țări, iar 12 state europene au deja o strategie națională dedicată PPP. România nu se numără printre ele. „În România este un pilon subdezvoltat, aproape inexistent”, a spus el, adăugând un apel direct către autorități: „Fac un apel la Guvernul nostru, care va trebui să planifice și să impună legea bugetului pentru 2027 și să planifice nu doar pentru un an de zile.”

Argumentul lui ține de aritmetica deficitului bugetar. Un proiect PPP mută finanțarea inițială către sectorul privat, iar statul plătește eșalonat, din taxe de utilizare sau din bugetul anual, pe durata contractului. Pentru o țară cu deficit mare, asta înseamnă investiții publice fără presiune imediată asupra cheltuielilor din anul curent — un calcul pe care Milcev l-a numit o „zonă de reducere a deficitului și de atragere de capital”.

În plan legislativ, România a făcut totuși pași recenți. Guvernul a emis în februarie 2026 Ordonanța de urgență nr. 8/2026, prin care a înființat Comitetul interministerial privind proiecte în parteneriat public-privat (CI3P), un organism consultativ coordonat de Ministerul Finanțelor, cu scopul de a stabili direcții de acțiune și de a monitoriza proiectele aflate în pregătire. În paralel, a fost creat Programul 2026-2028 — Facilitatea Națională pentru pregătirea proiectelor și asistență tehnică pentru PPP, cu o alocare de până la 25 de milioane de euro, menită să transforme idei de investiții în proiecte pregătite pentru piață.

De ce proiectele PPP nu ajung la semnare în România

Întrebat direct de ce România nu reușește să ducă proiectele până la capăt, Milcev a explicat că a fost implicat personal în câteva inițiative gândite ca parteneriate public-private, dar care nu au ajuns la semnarea contractului. Motivul invocat a fost financiar: randamentul estimat pe o perioadă de 10-20 de ani nu a fost considerat suficient de atractiv pentru investitorii privați.

„Am fost implicat în câteva proiecte care erau gândite ca PPP, dar nu s-au materializat pentru că nu generau un randament potrivit pe o perioadă de 10-20 de ani”, a declarat Alex Milcev.

Este vorba, potrivit lui, despre drumuri sau poduri care urmau să fie construite de companii private, operate cu taxă de drum pentru o perioadă determinată și apoi transferate statului, după modelul folosit în Grecia sau Portugalia. Faptul că niciunul dintre aceste proiecte nu a ajuns la semnare arată o problemă structurală: fie statul nu oferă garanții suficiente privind veniturile viitoare, fie proiectele propuse nu sunt suficient de mature financiar pentru a atrage capital privat pe termen lung.

Pentru companiile din construcții, infrastructură sau concesiuni de servicii publice, consecința directă este o piață locală mai mică decât ar putea fi. Firmele de top din domeniu — cele cu capacitatea tehnică și financiară de a participa la astfel de contracte — aleg frecvent să liciteze în alte state membre UE, unde pipeline-ul de proiecte este mai stabil și regulile de atribuire mai previzibile. Banca de proiecte pregătite anterior, menționată de Milcev în cazul Greciei, reduce incertitudinea pentru investitori și scurtează timpul până la semnarea contractelor.

Noul comitet interministerial și facilitatea de 25 de milioane de euro pentru pregătirea proiectelor ar putea schimba această situație, dacă sunt urmate de un portofoliu real de inițiative mature. Fără un calendar clar de licitații în transport, sănătate, educație sau energie — sectoarele identificate de Milcev drept cele mai atractive la nivel european — este puțin probabil ca interesul investitorilor privați, inclusiv din construcții sau fonduri de infrastructură, să crească semnificativ în 2027.

Pentru antreprenorii și investitorii care urmăresc oportunități de finanțare prin concesiune sau operare pe termen lung, mesajul transmis la conferința CursdeGuvernare.ro este, în esență, unul de avertisment: fără o strategie națională coerentă și fără proiecte „bancabile”, România va continua să rămână în afara hărții europene a parteneriatelor public-private, în timp ce vecinii din sud-estul Europei atrag miliarde de euro din capital privat pentru infrastructura pe care o folosesc inclusiv turiștii români.