România se confruntă cu un paradox al pieței muncii, potrivit unei analize Ziarul Financiar. Țara are, în același timp, cea mai ridicată rată a șomajului în rândul tinerilor din Uniunea Europeană și un deficit atât de mare de personal, încât companiile au adus sute de mii de muncitori din state din afara blocului comunitar.

Rata șomajului tinerilor a depășit 30%, cea mai mare din UE

În iulie 2026, rata șomajului în rândul persoanelor sub 25 de ani a urcat la aproape 31%, scrie ZF, față de o medie europeană de doar 15,1%. Este cel mai ridicat nivel din Uniunea Europeană, iar creșterea a fost accentuată în ultimii doi ani. România este singurul stat membru al UE în care rata șomajului juvenil a depășit pragul de 30% în luna respectivă. Diferența față de restul continentului rămâne semnificativă: următoarele cele mai ridicate rate au fost înregistrate în Estonia, cu 26,1%, și în Finlanda, cu 23,4%.

Situația nu are legătură directă cu lipsa locurilor de muncă disponibile, ci mai degrabă cu o discrepanță între calificările tinerilor și cerințele angajatorilor. Studiile OCDE arată că majoritatea tinerilor din categoria NEET (care nu sunt nici angajați, nici înscriși într-o formă de educație sau formare) din România sunt de fapt inactivi, nu șomeri activi în căutarea unui loc de muncă. Spre deosebire de majoritatea statelor OCDE, unde ponderea tinerilor NEET a scăzut de la 16% la 13% între 2013 și 2023, în România acest indicator nu s-a redus în ultimul deceniu.

Rata generală a șomajului ajustat sezonier a coborât, între timp, la 6,4% în iulie, de la 6,8% în iunie, iar numărul total al șomerilor cu vârste între 15 și 74 de ani s-a redus de la 555.500 la 526.800 de persoane, potrivit datelor Institutului Național de Statistică. Contrastul dintre evoluția generală și situația specifică a tinerilor arată o piață a muncii polarizată, în care segmentele de vârstă se comportă foarte diferit.

Companiile aduc muncitori din afara UE pentru locurile pe care tinerii nu le ocupă

În paralel cu șomajul ridicat al tinerilor, angajatorii români recurg tot mai mult la forță de muncă din afara Uniunii Europene pentru a acoperi lipsa de personal. La finalul anului trecut, România avea circa 150.000 de lucrători din afara UE activi și cu documentele în regulă, potrivit ZF. Numărul este de aproape 13 ori mai mare decât în 2015, când în economie lucrau circa 11.700 de cetățeni din state terțe.

În același interval, contingentul anual aprobat de guvern pentru noi lucrători străini a crescut de la doar 5.500 de persoane la 100.000. Creșterea reflectă presiunea tot mai mare pe care companiile din anumite sectoare o resimt pentru a-și acoperi necesarul de personal, în ciuda ratei ridicate a șomajului în rândul tinerilor.

Cei mai mulți dintre muncitorii non-UE provin din Nepal, Sri Lanka, Turcia și India, iar domeniile în care activează cu preponderență sunt producția, construcțiile, comerțul, HoReCa și serviciile administrative, potrivit unei analize anterioare a Ziarului Financiar. Costurile pentru firmele care angajează astfel de lucrători sunt cu 6-10% mai mari față de cele cu personal român, din cauza cheltuielilor suplimentare cu bilete de avion, cazare, instruire sau taxe.

„În final, când adunăm salariul, beneficiile, costul cu cazarea, costul cu instruirea, este mai mare costul. În schimb, ești sigur că acea persoană a doua zi vine la muncă, acolo e marele beneficiu”, a explicat Răzvan Popa, CEO al Alusystem, în cadrul unui eveniment organizat de Patronatul Importatorilor de Forță de Muncă, citat de ZF.

Discrepanța dintre cele două fenomene arată o piață a muncii în care lipsa de calificare și motivație a unei părți importante din tineri coexistă cu o cerere reală, tot mai mare, de forță de muncă în sectoare precum producția, construcțiile, logistica, agricultura și HoReCa. Companiile preferă tot mai des să apeleze la muncitori străini decât să investească în recalificarea și atragerea tinerilor rămași în afara pieței muncii.