Tanex reduce personalul cu 75 de oameni şi îşi dublează profitul, în timp ce afacerile scad cu 22,8%

Producătorul de textile Tanex, deţinut de antreprenorul Adrian Băjenaru, a raportat pentru 2025 o cifră de afaceri de 51,7 milioane de lei (10,2 milioane de euro), în scădere cu 22,8% faţă de anul anterior, potrivit Ziarul Financiar. Compania, care deţine două fabrici, una în Bucureşti şi una în Vălenii de Munte, judeţul Prahova, a obţinut însă un profit net de 2,1 milioane de lei, cu 57,4% mai mult decât în 2024, când câştigul net fusese de 1,37 milioane de lei.

Contrastul dintre cele două cifre spune mai mult decât fiecare dintre ele luată separat. O companie care produce şi vinde mai puţin reuşeşte, în acelaşi timp, să scoată un profit mai mare. Explicaţia stă, cel puţin parţial, în reducerea numărului de angajaţi: Tanex a ajuns anul trecut la o medie de 253 de oameni, cu 75 mai puţin decât în 2024, potrivit datelor citate de ZF. Fiecare angajat rămas a devenit, în termeni contabili, mai productiv, chiar dacă volumul total de activitate s-a redus.

Evoluţia companiei din ultimii ani arată un tipar de fluctuaţii ample. Afacerile Tanex au urcat la 94 de milioane de lei în 2022, de la 64 de milioane de lei în 2021, pentru ca apoi să scadă constant: 77,6 milioane de lei în 2023, aproape 67 de milioane de lei în 2024 şi 51,7 milioane de lei anul trecut. Practic, cifra de afaceri s-a înjumătăţit faţă de vârful din 2022, în timp ce numărul de angajaţi a coborât de la 350 de persoane în 2023 la 253 anul trecut.

Tanex a fost înfiinţată în 1999 şi a pornit la drum cu 20 de angajaţi. Doi ani mai târziu, compania şi-a construit propria hală de producţie de 4.500 de metri pătraţi, iar în 2004 a deschis a doua fabrică, la Vălenii de Munte. Potrivit celor mai recente date ale ZF, Tanex lucrează cu branduri internaţionale poziţionate pe segmentul mediu şi premium, producând haine pentru bărbaţi, femei şi copii: jachete, paltoane, pantaloni, fuste, cămăşi, rochii şi pulovere. În perioada pandemiei de COVID-19, compania şi-a diversificat temporar producţia, realizând echipamente medicale de protecţie pentru piaţa internă şi pentru export.

Ce arată retragerea de personal pentru industria textilă

Decizia Tanex de a reduce numărul de angajaţi nu este un caz izolat. Industria textilă şi de confecţii din România a pierdut aproape jumătate din forţa de muncă în ultimii 17 ani, de la un maxim de circa 150.600 de persoane în 2008 la aproximativ 81.400 de oameni în 2024, o scădere de aproape 46%, potrivit unei analize Termene.ro. În acelaşi interval, cifra de afaceri cumulată a sectorului s-a dublat, ajungând la 17,3 miliarde de lei.

Fenomenul are mai multe cauze structurale. O parte a angajaţilor cu experienţă a plecat spre alte ţări, iar numărul absolvenţilor de inginerie textilă s-a redus semnificativ în ultimul deceniu. Companiile care lucrează în sistem de lohn, adică doar croiesc şi cos haine pentru mărci străine, fără a controla materia primă sau designul, au fost cele mai expuse la presiunea costurilor cu forţa de muncă. Tanex nu produce exclusiv în lohn, dar activează în acelaşi sector afectat de aceste constrângeri.

Creşterea succesivă a salariului minim pe economie a fost identificată de mai mulţi producători drept un factor de presiune suplimentară asupra marjelor. Fabricile care depind de manoperă ieftină au fost nevoite fie să-şi reducă personalul, fie să renunţe la contracte mai puţin profitabile. Rezultatele Tanex din 2025 par să confirme acest tipar: scăderea cifrei de afaceri a venit la pachet cu o reducere a echipei, dar şi cu o îmbunătăţire a profitabilităţii pe fiecare leu de venit rămas în companie.

Profit mai mare la afaceri mai mici, o strategie de eficientizare

Istoricul financiar al Tanex arată că profitabilitatea companiei nu a urmat mereu direcţia cifrei de afaceri. În 2023, când afacerile scăzuseră cu 17,4%, profitul net coborâse şi el, cu 24,4%, la 1,4 milioane de lei. În 2024, atât afacerile, cât şi profitul au continuat să scadă uşor. Anul 2025 marchează, aşadar, prima ruptură clară dintre cele două trenduri: afacerile au continuat să scadă, dar profitul a crescut substanţial.

O explicaţie posibilă ţine de modul în care companiile din industria prelucrătoare răspund la o piaţă în contracţie. Reducerea numărului de angajaţi, concentrarea pe comenzile cu marjă mai bună şi renunţarea la contracte mai puţin rentabile sunt mişcări tipice pentru producătorii care încearcă să-şi protejeze profitabilitatea atunci când cererea scade. Pentru un producător de confecţii poziţionat pe segmentul mediu şi premium, aşa cum este descrisă Tanex, acest tip de ajustare poate însemna renunţarea la volume mari, dar cu marje mici, în favoarea unor comenzi mai puţine, dar mai bine plătite.

Într-un interviu mai vechi acordat publicaţiei Dialog Textil, Adrian Băjenaru, directorul general al Tanex, explica logica din spatele acestei abordări: compania mizează pe produs finit, pe clienţi din zona luxului accesibil şi pe diversificarea pieţelor cărora li se adresează. Aceeaşi strategie pare să fi ghidat şi deciziile din 2025, când compania a preferat să reducă volumul de activitate şi numărul de angajaţi, menţinând în acelaşi timp un profit în creştere.

Contextul mai larg al sectorului arată însă că astfel de ajustări nu sunt lipsite de riscuri pentru angajaţi. În 2025, mai multe fabrici de textile şi confecţii din ţară au anunţat concedieri colective sau au închis porţile. Un producător german de maşini textile a renunţat la operaţiunile din România, afectând sute de locuri de muncă, iar alte fabrici din judeţe precum Sibiu au ajuns la cel mai mic număr de angajaţi din ultimii zeci de ani. Reducerea de personal de la Tanex, deşi mai mică în proporţie, se înscrie în acelaşi fenomen de restrângere a forţei de muncă din industria confecţiilor, chiar şi atunci când rezultatele financiare ale companiei arată o îmbunătăţire.

Pentru antreprenorii din acest sector, cazul Tanex ilustrează o tensiune tot mai frecventă: supravieţuirea profitabilă poate însemna, pe termen scurt, un business mai mic şi mai puţini angajaţi. Decizia de a păstra marja în detrimentul volumului rămâne o opţiune valabilă atât timp cât piaţa internă şi externă pentru confecţii premium îşi păstrează cererea, dar expune compania la riscul de a pierde cotă de piaţă în faţa unor concurenţi dispuşi să opereze cu marje mai mici.