UE dă în judecată IBM, Atos și Leonardo pentru întârzieri de 70 de milioane de euro la sistemul de frontiere

Uniunea Europeană a dat în judecată gigantul american IBM, alături de francezii de la Atos și italienii de la Leonardo, pentru întârzierile repetate în dezvoltarea Sistemului de Intrare/Ieșire (EES), potrivit g4media.ro, care citează Financial Times și Reuters.

Procesul a fost intentat de eu-LISA, agenția europeană care administrează sistemele informatice de mare amploare din spațiul de libertate, securitate și justiție. Plângerea vizează un contract-cadru de șase ani, atribuit în 2019 unui consorțiu format din IBM Belgia, Atos Belgia și Leonardo, pentru implementarea și mentenanța sistemului central EES.

Sistemul trebuia să devină funcțional încă din 2022. În schimb, lansarea a fost amânată de patru ori, iar costurile au urcat constant. Valoarea contractului a crescut de la 142 de milioane de euro, cât fusese stabilit inițial, la 212 milioane de euro, iar bugetul anual de operare aproape s-a dublat, ajungând la 40 de milioane de euro.

eu-LISA a precizat, pentru Financial Times, că procesul „nu are niciun impact asupra funcționării Sistemului de Intrare/Ieșire”, subliniind că disputa privește exclusiv etapa de dezvoltare a sistemului, nu operarea lui curentă. Sistemul EES este acum pe deplin funcțional în cele 29 de țări din spațiul Schengen și a procesat peste 52 de milioane de treceri de frontieră de la lansare, potrivit datelor Parlamentului European.

Un contract de 142 de milioane de euro care a scăpat de sub control

Documentele interne văzute de Financial Times arată că tensiunile dintre eu-LISA și consorțiu dateaza de ani de zile. Fostul director executiv al agenției, Krum Garkov, scria într-o scrisoare din 2022 că cei trei contractori „au ratat toate termenele”, potrivit informațiilor citate în presa internațională de specialitate.

Atos Belgia și IBM Belgia au contestat, printr-o scrisoare din octombrie 2021, atât principiul penalităților impuse de agenție, cât și modul lor de calcul. Companiile au susținut că întârzierile s-au datorat unor factori externi, inclusiv pandemiei de COVID-19. În februarie 2022, cele trei firme au contestat și noile termene stabilite de eu-LISA.

Contractul inițial a expirat anul trecut, iar un nou consorțiu a preluat implementarea sistemului, deși IBM, Atos și Leonardo au mai lucrat la proiect până în august 2026. eu-LISA a precizat că acțiunea în instanță urmărește „să protejeze interesele financiare ale agenției”, în fața întârzierilor repetate de livrare.

Diferența dintre cele două categorii de contractori implicați în dosar e notabilă pentru piața europeană de tehnologie. IBM e un gigant american cu capitalizare bursieră de sute de miliarde de dolari, pentru care contractul EES reprezintă o fracțiune din afaceri. Atos și Leonardo sunt, în schimb, companii europene cu greutate strategică — Atos produce supercalculatoare folosite inclusiv pentru descurajarea nucleară franceză, iar Leonardo e unul dintre principalii furnizori de apărare ai Italiei.

Comparativ: Atos, campionul european care aproape a falimentat

Episodul vine într-un moment în care Atos trece printr-o restructurare financiară de proporții. Compania franceză a ajuns, în 2024, într-o criză de lichiditate cu o datorie de peste 3,9 miliarde de euro, iar acțiunile sale și-au pierdut aproape toată valoarea de piață față de nivelurile de dinainte de pandemie. Un consorțiu condus de acționarul Onepoint a preluat controlul, convertind în 2024 datorii de 2,9 miliarde de euro în acțiuni și injectând capital proaspăt în companie.

În 2026, Atos a raportat o cifră de afaceri anuală de peste 8 miliarde de euro și un portofoliu de comenzi de 10,7 miliarde de euro, semn că turnaround-ul financiar progresează, chiar dacă veniturile din activitatea de bază au scăzut cu peste 16% la nivel organic. Pentru trimestrul al treilea din 2026, compania a raportat pentru prima dată un flux de numerar pozitiv de la lansarea planului de restructurare, numit „Genesis”.

Contextul financiar al Atos explică parțial de ce acțiunea eu-LISA cade acum: agenția europeană pare să fi așteptat stabilizarea companiei franceze înainte de a recupera banii pierduți prin întârzieri. Pentru IBM, situația e diferită — gigantul american a continuat să raporteze profituri solide în toată această perioadă, ceea ce ridică întrebarea cine va suporta efectiv costul penalităților în interiorul consorțiului.

Disputa EES nu e un caz izolat. Proiectele europene de IT la scară mare — de la sistemul de vize Schengen, la registrele judiciare comune — au avut, istoric, un tipar similar de amânări și depășiri de buget, potrivit rapoartelor anuale ale eu-LISA din ultimii ani. Decizia agenției de a merge acum în instanță, în loc să absoarbă pierderile, ar putea schimba modul în care sunt structurate viitoarele licitații publice europene pentru tehnologie.

Pentru companiile de tehnologie care lucrează cu instituții publice europene, mesajul transmis de acest proces e clar: riscul de întârziere, odată asumat contractual, poate ajunge în instanță, iar reputația furnizorului — fie el gigant american sau campion industrial european — nu mai e suficientă pentru a evita consecințele financiare.