Cine sunt „antreprenorii hibrizi”: angajați între 9 și 17, patroni după program

Ce înseamnă să fii, în același timp, angajat și patron? Pentru un număr tot mai mare de oameni din România, răspunsul nu mai ține de o alegere definitivă, ci de o combinație asumată. Între orele 9 și 17 sunt salariați la o companie. După program, în weekenduri sau chiar în concediu, devin fondatori ai propriei afaceri. Literatura de specialitate îi numește „antreprenori hibrizi”, scrie zf.ro.

Subiectul a pornit de la o întrebare pusă pe LinkedIn de autoarea anchetei: cine cunoaște oameni care sunt angajați între 9 și 17, iar după ora 5 devin antreprenori? Postarea a ajuns la peste 11.000 de oameni și a adunat aproximativ 30 de recomandări, mult peste așteptările inițiale. Multe răspunsuri au venit chiar de la persoane care se regăseau în această formulă, nu doar de la cunoștințe ale lor.

De ce nu renunță la job cei care pornesc o afacere?

Răspunsul ține de incertitudine. Oamenii nu știu dinainte dacă afacerea pornită în timpul liber va genera suficiente venituri pentru a le susține traiul. Salariul de la job rămâne, pentru majoritatea, plasa de siguranță care acoperă cheltuielile personale curente. În același timp, acesta funcționează ca sursă indirectă de finanțare pentru noua afacere.

Andra Ciucescu, specialist în marketing și fondatoare a Pinpoint, a lucrat în consultanță cu numeroși antreprenori part-time și a identificat două tipare distincte. Unii construiesc o afacere în domeniul în care au deja experiență profesională, pregătind astfel o eventuală tranziție completă spre antreprenoriat. Alții aleg un domeniu total diferit de jobul lor și intenționează să păstreze afacerea ca activitate paralelă, nu ca înlocuitor al carierei.

„Pentru cei care pregătesc o tranziție spre antreprenoriat, jobul asigură venitul din care își susțin viața și, uneori, dezvoltarea afacerii”, explică Andra Ciucescu, citată de zf.ro. Ea adaugă că jobul le permite oamenilor „să construiască gradual și să vadă dacă afacerea poate deveni suficient de stabilă”.

Pentru alții, combinația dintre job și afacere proprie nu reprezintă o etapă de tranziție, ci chiar modelul profesional pe care vor să îl păstreze pe termen lung. Aceștia sunt confortabili cu poziția lor actuală și nu privesc afacerea ca pe o cale de ieșire imediată din corporație. Motivația lor este diferită: vor un venit suplimentar, doresc să dezvolte competențe noi sau, pur și simplu, simt nevoia să construiască ceva care le aparține cu adevărat.

Cine este, de fapt, antreprenorul part-time din România?

Din cazurile analizate de consultanta de marketing, fără ca acestea să poată fi generalizate la nivelul întregii piețe, se conturează totuși un profil dominant. Este vorba, în general, despre profesioniști cu vârste între 30 și 40 de ani, educați, cu experiență solidă acumulată în câmpul muncii și cu o motivație relativ clară pentru ceea ce construiesc.

Domeniile în care aceștia pornesc afaceri sunt extrem de diverse. În portofoliul de clienți al Andrei Ciucescu au intrat farmaciști care dezvoltă produse proprii de îngrijire a pielii, angajați din corporații care administrează afaceri de weekend în curățenie sau organizare de evenimente, un profesionist din sectorul financiar care a lansat un produs fintech și un specialist în resurse umane care construiește o activitate de coaching. Alte exemple vin din comerț online, IT, reparații, produse alimentare sau proiectare.

„Unii valorifică o expertiză profesională pe care au construit-o deja, iar afacerea reprezintă o extensie firească a carierei lor. Alții aleg intenționat o activitate foarte diferită, uneori tocmai pentru că le oferă un alt tip de satisfacție”, spune Andra Ciucescu.

Diversitatea domeniilor face dificilă construirea unui profil unic al acestor antreprenori. Diferența relevantă, potrivit consultantei, nu pare să fie industria în care activează, ci motivația din spatele deciziei. A întâlnit inclusiv cazul unui angajat cu o muncă de birou foarte solicitantă, care și-a ales pentru timpul liber un business cu o componentă practică. Pentru el, schimbarea tipului de activitate funcționa ca o formă de deconectare mentală de la stresul jobului principal.

Trăsătura comună tuturor acestor povești este caracterul limitat al resurselor disponibile. Antreprenorul part-time își împarte timpul și energia între două lumi distincte. În paralel cu obligațiile de la serviciu, trebuie să ia decizii despre produs, clienți, vânzări, marketing, furnizori și administrarea propriei firme. În majoritatea cazurilor, banii investiți în afacere provin tot din resursele personale ale fondatorului, ceea ce crește miza fiecărei decizii luate.

„Au timp limitat, energie limitată, multe lucruri de învățat și o marjă de eroare pe care vor să o țină sub control”, explică Andra Ciucescu. Din acest motiv, cei care ajung la consultanță nu caută neapărat promovare pentru afacerea lor, ci mai degrabă o ordine clară în care să își construiască businessul. Vor să știe ce merită făcut acum, ce poate aștepta și unde un experiment ar consuma prea multe resurse în raport cu șansa reală de rezultat.

Rolul salariului în aceste povești este dublu. Pe de o parte, acoperă cheltuielile personale ale fondatorului, oferindu-i stabilitate financiară de bază. Pe de altă parte, funcționează ca sursă indirectă de capital pentru afacerea aflată la început de drum. Salariul îi permite antreprenorului să reinvestească veniturile generate de firmă, să refuze proiecte nepotrivite și să nu transforme fiecare oportunitate comercială într-o urgență financiară.

Andra Ciucescu numește metaforic jobul „investitorul” afacerii aflate la început de drum. Salariul cumpără, în fapt, răgazul financiar necesar pentru stabilizarea noului business. În prima perioadă de activitate, afacerea își validează oferta pe piață, își găsește clienții, înțelege ce funcționează cu adevărat și începe să construiască un anumit nivel de predictibilitate a veniturilor.

Fenomenul antreprenoriatului hibrid nu este nou în economiile dezvoltate, unde a fost documentat de mult timp în literatura academică de management. Noutatea, în context românesc, pare să fie amploarea sa, vizibilă prin numărul mare de reacții adunate de o simplă întrebare pe o rețea profesională. Pentru mulți angajați din corporații, construirea unei afaceri paralele nu mai este o excepție, ci devine un model profesional din ce în ce mai frecvent întâlnit.