Ajutoarele sociale pentru români într-un oraș german cresc de 20 de ori în 12 ani, la peste 3 milioane de euro

Administrația orașului german Magdeburg a plătit anul trecut peste 3 milioane de euro în ajutoare sociale către cetățeni români, față de doar 140.000 de euro în 2013. Cifrele, atribuite Agenției Federale pentru Ocuparea Forței de Muncă din Germania, au fost prezentate într-un documentar al televiziunii publice regionale MDR și preluate de Profit.ro.

Creșterea de peste 20 de ori în doar doisprezece ani depășește cu mult ritmul în care a crescut comunitatea românească din oraș. Potrivit documentarului, numărul românilor din Magdeburg a urcat în aceeași perioadă de la circa 160 de persoane la aproape 3.000, adică de aproximativ 18 ori. Asta înseamnă că suma medie plătită per cap de locuitor a crescut, nu doar volumul total, un detaliu care explică de ce autoritățile locale germane au ridicat problema în spațiul public.

Filmul „EU-Armutsmigration: Sozialstaat in der Sackgasse?” („Migrația sărăciei în UE: statul social într-o fundătură?”), realizat de reportera Jana Gareis pentru formatul „exactly” al MDR, a fost publicat online de MDR Investigativ și urmează să fie difuzat la televizor pe 4 noiembrie. Echipa a filmat atât în Magdeburg, Halle și Hagen, cât și în comunități din România, printre care satul Fântânele, unde jurnaliștii au găsit case noi și mașini scumpe, multe înmatriculate cu numere din orașele germane menționate.

Cum ajunge un minijob să deschidă drumul spre ajutoare sociale

Mecanismul descris în documentar pornește de la libertatea de circulație garantată de legislația Uniunii Europene, combinată cu regulile germane privind prestațiile sociale. Un cetățean european care obține chiar și un loc de muncă cu normă redusă, de tip minijob, în Germania, își poate stabili rezidența în țară și poate deveni eligibil pentru completarea veniturilor prin sistemul de ajutor social, cunoscut anterior ca Hartz IV și redenumit Bürgergeld din 2023.

Documentarul prezintă un calcul concret pentru o familie numeroasă: dacă părinții câștigă împreună aproape 700 de euro din locuri de muncă slab plătite, familia poate primi suplimentar ajutoare de stat în valoare de până la 3.800 de euro lunar. Diferența provine mai ales din alocațiile pentru copii, mult mai generoase în Germania decât în România. Un muncitor român în construcții, tată a șapte copii, a explicat diferența direct pentru reporteri: „în România, alocația pentru copii este de 50 de euro, în Germania este de 255 de euro”, citat de documentarul MDR și preluat de presa românească.

Reportajul a surprins și reacția unor funcționari locali din România, care emit zeci de adeverințe pe lună pentru persoane plecate în Germania, documente necesare pentru accesarea prestațiilor sociale în străinătate. Mai mulți primari din comunitățile de unde pleacă aceste familii au lăudat, pentru camerele de filmat ale MDR, ajutoarele sociale germane, pe care le-au descris drept un motiv important pentru care locuitorii aleg să emigreze.

Contrastul observat de jurnaliști este unul direct: în timp ce bugetele locale germane resimt presiunea cheltuielilor în creștere, în satele românești de origine apar semne vizibile de prosperitate relativă, finanțate parțial din aceste sume. Mașinile de lux cu numere de înmatriculare din Magdeburg, Halle sau Hagen, parcate pe străzile din cartierele de romi, au devenit unul dintre simbolurile vizuale ale acestui fenomen, conform relatărilor preluate de presa românească din documentar.

Guvernul german pregătește reguli mai stricte pentru ajutoarele sociale

Fenomenul documentat la Magdeburg nu este izolat și a atras deja un răspuns la nivel federal. Guvernul de la Berlin a aprobat recent un plan în zece puncte pentru combaterea abuzurilor privind prestațiile sociale, elaborat de ministrul Muncii, Bärbel Bas, și ministrul de Interne, Alexander Dobrindt. Planul prevede un schimb mai rapid de informații între instituțiile responsabile, notificări automate în cazurile suspecte și consolidarea structurilor care investighează fraudele organizate legate de ajutoarele sociale.

Potrivit jurnalistei care a realizat documentarul, însă, noul plan guvernamental nu abordează direct folosirea regulilor europene privind libera circulație pentru obținerea prestațiilor sociale, ceea ce lasă deschisă exact portița descrisă în reportaj. În concluzia filmului, Jana Gareis afirmă că Uniunea Europeană cunoaște problema, dar interacțiunea dintre legislația socială germană și normele europene privind libera circulație poate genera atât drepturi legitime la ajutoare, cât și posibilități de utilizare abuzivă a sistemului.

Această reglementare separată, mai strictă, se adaugă unei schimbări mai ample a sistemului german de ajutoare sociale. De la 1 iulie 2026, Bürgergeld a fost înlocuit oficial de Grundsicherungsgeld, cunoscut și ca „Neue Grundsicherung”, cu condiții mai stricte privind averea solicitanților și sancțiuni mai dure pentru cei care refuză să coopereze cu agențiile pentru ocuparea forței de muncă, cunoscute drept Jobcenter. Regulile de bază rămân însă neschimbate pentru cetățenii Uniunii Europene: dreptul la ajutor depinde în continuare de statutul pe piața muncii germane, iar un venit obținut printr-un minijob, chiar modest, de aproximativ 600 de euro lunar, poate deschide accesul la prestații sociale suplimentare.

Cazul de la Magdeburg nu este singular în Germania. Documentarul MDR a filmat situații similare și în orașele Halle și Hagen, ambele în landul Renania de Nord-Westfalia, unde numărul de români a crescut de asemenea rapid în ultimul deceniu, pe fondul acelorași mecanisme legate de combinarea veniturilor din muncă cu sprijinul social. Datele prezentate în reportaj arată că fenomenul depășește granițele unui singur oraș și ridică întrebări mai largi despre sustenabilitatea sistemului de prestații sociale în fața migrației intra-europene dinspre țări cu venituri mai mici.

Pentru autoritățile locale germane, miza financiară este directă: fiecare euro plătit din bugetele administrațiilor locale pentru aceste prestații se adaugă la presiunea deja resimțită de sistemele sociale regionale, într-o perioadă în care Germania discută public despre reforma amplă a asistenței sociale și despre limitarea cheltuielilor publice. Pentru comunitățile din România de unde pleacă beneficiarii, documentarul arată o realitate paralelă, în care banii proveniți din aceste ajutoare finanțează investiții vizibile, de la case noi la mașini scumpe, într-un ciclu economic transfrontalier pe care nici reforma germană recentă, nici regulile europene actuale nu par să îl limiteze în mod direct.