Donald Trump mizează pe stimulente economice pentru a-l convinge pe Vladimir Putin să încheie războiul din Ucraina. Potrivit unei analize semnate de Thomas Wright, cercetător la Brookings Institution, publicată în The Atlantic și preluată de Spotmedia.ro, abordarea nu funcționează și riscă să prelungească războiul.

Wright, care a lucrat în administrația Biden ca director principal pentru planificare strategică la Consiliul Național de Securitate, compară strategia actuală cu un episod din 1965. Atunci, președintele american Lyndon B. Johnson a încercat să-l convingă pe liderul Vietnamului de Nord, Ho Și Min, să renunțe la sprijinirea insurgenței comuniste din Vietnamul de Sud, în schimbul unor proiecte de infrastructură după modelul celor din Valea Tennessee. Ho Și Min a refuzat oferta, pentru că miza teritorială și ideologică a reunificării Vietnamului conta mai mult decât beneficiile economice.

Paralela, scrie autorul, se aplică și cazului Putin: liderul rus consideră Ucraina obiectivul său central și nu va renunța la el pentru avantaje financiare, oricât de generoase. Spre deosebire de administrația Johnson, care a mizat exclusiv pe partea economică a negocierii, Casa Albă de astăzi are la dispoziție și pârghii de presiune militară și economică directă, pe care Wright consideră că nu le folosește suficient.

Diferența dintre cele două momente istorice e vizibilă și în instrumentele folosite. Johnson a oferit dezvoltare economică fără presiune militară asupra adversarului. Trump a mers mai departe: a suspendat sancțiuni, a scos din echipa de negociere un emisar considerat prea favorabil Ucrainei și a construit, prin intermediul lui Steve Witkoff și al finanțistului rus Kirill Dmitriev, planuri care includeau readmiterea Rusiei în G7. Rezultatul practic, arată analiza, e același: Putin nu a cedat pe componenta teritorială, singura care contează pentru el.

Comparație cu precedentul Vietnam: aceeași miză teritorială, alte instrumente

Planul Witkoff-Dmitriev a eșuat inițial din cauza cererii lui Putin ca Ucraina să cedeze teritorii pe care armata rusă nu le cucerise pe front, potrivit analizei citate de Spotmedia.ro. Cu toate acestea, cei doi negociatori au continuat discuțiile, iar varianta cea mai recentă a acordului a apărut în ultima perioadă, într-un moment în care relațiile dintre Washington și Kiev ajunseseră, potrivit sursei, la cel mai scăzut nivel de la disputa din Biroul Oval din februarie 2025.

Un element al acestui pachet a fost înțelegerea prin care Rusia urma să furnizeze motorină Statelor Unite și piețelor globale, convenită de Trump și Putin. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a criticat dur acordul, spunând că acesta „nu este corectă și onestă” și că pare „un cadou de ziua de naștere pentru Putin”, aniversat pe 7 octombrie. Reacția lui Trump a fost să ceară înlocuirea lui Zelenski, afirmând că e mai greu de negociat cu președintele ucrainean decât cu liderul de la Kremlin.

Evoluțiile din ultimele zile confirmă parțial tiparul descris de Wright. Emisarul american Steve Witkoff s-a întâlnit pe 21 octombrie cu Putin la Sankt Petersburg, la Palatul Konstantin, într-o discuție la care a participat virtual și Jared Kushner, consilierul și ginerele lui Trump. Witkoff i-a cerut liderului rus reluarea negocierilor în format trilateral, cu participarea Ucrainei, Rusiei și Statelor Unite. „Un lucru pe care sper să îl realizez astăzi este să avem o discuție constructivă despre o posibilă reluare a negocierilor trilaterale”, i-a transmis Witkoff lui Putin, potrivit relatărilor preluate de Forbes.ro.

Kremlinul a anunțat ulterior că Putin a acceptat organizarea unei întâlniri trilaterale la nivel înalt în luna noiembrie. Discuțiile de la Sankt Petersburg au inclus, pe lângă subiectul teritorial, și proiecte economice comune — centre de date și cooperare energetică — exact tipul de stimulente economice pe care Wright le consideră ineficiente atunci când miza e teritorială și ideologică, nu financiară.

Soluția propusă: presiune, nu doar bani, pentru un acord cu Ucraina

Analiza publicată în The Atlantic susține că singura cale realistă spre pace trece prin a-l face pe Putin să înțeleagă că prelungirea războiului îi va costa Rusia mai mult decât acceptarea păcii. Linia frontului, notează autorul, arată că Rusia are șanse reduse să cucerească prin forță teritoriile suplimentare pe care Putin le cere de la Ucraina.

Problema diplomatică imediată, potrivit lui Wright, este că Putin nu va accepta nimic mai puțin decât cedarea acestor teritorii, o condiție pe care niciun lider ucrainean nu o poate îndeplini politic. În acest context, extinderea discuțiilor către un „acord regional” mai amplu — care ar include o conductă nouă pentru furnizarea de energie către Europa, cu profituri împărțite între Ucraina și Rusia, și soluționarea divergențelor dintre Moscova și statele europene — repetă, în esență, logica planului Johnson din 1965.

În paralel cu negocierile economice, administrația americană a fost acuzată de Kiev că restrânge cooperarea în domeniul informațiilor, inclusiv reținerea unor date despre atacuri iminente cu rachete balistice, acuzații negate de Washington. Financial Times a relatat, potrivit materialului citat de Spotmedia.ro, că administrația americană ia în calcul returnarea unei părți din activele rusești înghețate, ca stimulent pentru un armistițiu parțial — un alt exemplu al abordării bazate pe beneficii financiare, nu pe presiune.

Trump a suspendat ulterior sancțiunile impuse Rusiei în baza Legii Lindsey O. Graham, motivând decizia prin interesul național al Statelor Unite. Pe Truth Social, președintele american a scris că nu vrea „să facă nimic care să îndepărteze, în mod nechibzuit, Rusia de masa negocierilor”. Pentru Wright, acest tip de concesii repetate, fără o presiune compensatorie reală asupra Moscovei, explică de ce Putin continuă să ceară mai mult decât poate obține prin luptă, dar fără să fie forțat să cedeze la rândul său ceva concret.

Contextul regional rămâne tensionat și dincolo de negocierile americano-ruse. Președintele iranian urmează să se întâlnească cu Putin la Moscova pe 27 octombrie, la summitul țărilor exportatoare de gaze, într-un moment în care Teheranul și Moscova își consolidează cooperarea economică și militară, potrivit Agerpres, citată de Hotnews.ro. Apropierea dintre cei doi actori sancționați arată că Rusia are, cel puțin pe termen scurt, alternative la relația cu Washingtonul, ceea ce slăbește și mai mult efectul de pârghie al stimulentelor economice oferite de administrația Trump.