Hildur Knutsdottir, scriitoare de ficțiune horror din Reykjavik, s-a numărat printre islandezii care s-au dus sâmbătă la vot cu gândul la geopolitică, nu la literatură. „Nu prea mai putem avea încredere în Statele Unite”, a spus ea, explicând de ce va vota pentru reluarea negocierilor cu Bruxelles, potrivit Economedia.ro.

Votul ei e unul dintre cele aproximativ 265.000 de voturi posibile într-o țară cu doar 400.000 de locuitori, chemată să răspundă la o întrebare simplă: trebuie Islanda să reia negocierile de aderare la UE, îngheţate de mai bine de un deceniu?

Referendumul nu decide direct aderarea Islandei la blocul comunitar. El doar mandatează sau nu guvernul să repornească discuțiile cu Comisia Europeană, discuții abandonate în 2015, în principal din cauza politicii comune de pescuit, scrie și ZF.ro.

Guvernul islandez de centru-stânga, ales în 2024, s-a angajat inițial să organizeze un referendum abia anul viitor. A devansat votul din cauza intensificării tensiunilor geopolitice generate de războiul Rusiei în Ucraina și de disputa privind Groenlandia.

Sondaje la limită înaintea referendumului pentru UE

Un sondaj Gallup, realizat între 24 și 27 august pe un eșantion de peste 4.500 de persoane și publicat vineri, a arătat o schimbare de tendință: 51,6% dintre respondenți se opun reluării negocierilor, față de 48,4% care le susțin. Alte sondaje recente indicaseră un avantaj, tot redus, pentru tabăra favorabilă reluării discuțiilor cu Bruxelles.

Deși nu a fost niciodată membră a UE, Islanda e deja strâns integrată în bloc. Țara face parte din Spațiul Economic European, care îi oferă acces la piața unică fără bariere comerciale majore, și din Spațiul Schengen, care permite libera circulație a persoanelor.

Alegătorii islandezi au devenit tot mai preocupați de contextul internațional, inclusiv de amenințarea reprezentată de Rusia și de declarațiile președintelui american Donald Trump privind o eventuală preluare a Groenlandei, teritoriu al Danemarcei aflat în vecinătate. Islandezii, care și-au câștigat independența față de Danemarca în 1944, se întreabă dacă nu ar putea fi și ei vizați.

Ministrul de Externe islandez, Thorgerdur Gunnarsdottir, a explicat pentru Reuters logica din spatele devansării votului. „Ordinea internațională care a stat la baza securității și prosperității noastre timp de decenii este supusă unei presiuni serioase”, a declarat ea, adăugând că națiunile mici trebuie „să se gândească atent unde se poziționează”.

Pescuitul rămâne principalul obstacol la aderarea Islandei

Identitatea națională și controlul asupra resurselor rămân argumentele principale ale taberei care se opune reluării negocierilor. Fosta prim-ministră Katrin Jakobsdottir a spus, la un eveniment de la Reykjavik, că pentru „o țară cu o economie mică” e esențial să își păstreze suveranitatea și să nu transfere către UE „mai multă putere decât ar fi necesar”.

Islandezii își câștigă existența din pescuitul de cod și eglefin de secole și rămân reticenți în privința accesului navelor spaniole, olandeze și ale altor state membre în apele lor din Arctica, una dintre cerințele istorice ale Bruxelles-ului pentru aderare. Guvernul de la Reykjavik a spus că ar putea negocia o excludere completă de la politica europeană comună în domeniul pescuitului.

Unii economiști consideră totuși că islandezii, afectați de inflație ridicată și dobânzi mari, ar putea beneficia financiar de aderare și, eventual, de adoptarea monedei euro.

Rezultatul votului urma să fie cunoscut în primele ore de duminică. Potrivit unei note a Ministerului de Externe islandez, un vot favorabil ar declanșa negocieri pe 35 de capitole, de la economie la drepturile omului, care ar putea începe până la finalul anului și ar putea dura între 18 și 24 de luni.

Miza depășește frontierele Islandei. O victorie a taberei „Da” ar readuce pe agenda europeană discuția despre extindere, într-un moment în care Bruxelles-ul negociază separat aderarea Ucrainei, a Republicii Moldova și a țărilor din Balcanii de Vest. Un rezultat negativ ar putea, în schimb, îngheța pentru mulți ani perspectiva europeană a Islandei și ar afecta indirect și poziția Norvegiei, care are o relație similară, dar contestată intern, cu Spațiul Economic European.