Exporturile de petrol din Golful Persic și-au revenit în mare măsură, uneori depășind volumele înregistrate înainte de război. Totuși, prețul țițeiului Brent a urcat și se menține în jurul a 110 dolari pe baril, potrivit Ziarului Financiar, care citează The Wall Street Journal.
Un asemenea nivel de preț nu mai fusese atins de la finalul lunii aprilie, când exporturile erau la jumătate față de cele actuale. Paradoxul arată cât de fragil rămâne echilibrul pieței petrolului, la opt luni de la declanșarea conflictului dintre SUA și Iran.
Natasha Kaneva, analist la JPMorgan, admite dificultatea estimării unui preț corect al barilului în acest context. Modelul băncii americane plasează valoarea justă a Brent la 94 de dolari pe baril, cu 16 dolari mai puțin decât cotațiile curente, potrivit sursei citate.
Diferența de preț nu e întâmplătoare. Goldman Sachs estimează că temerile legate de noi întreruperi ale aprovizionării adaugă aproximativ 27 de dolari pe baril la prețul Brent. Traderii cer, practic, o primă de risc suplimentară pentru a continua să opereze în zonă.
Investitorii se tem că Statele Unite ar putea relua atacurile asupra Iranului după alegerile de la jumătatea mandatului. O asemenea escaladare ar putea produce noi perturbări ale aprovizionării din Orientul Mijlociu, regiune care furnizează o parte semnificativă din petrolul mondial.
Transportul maritim prin Strâmtoarea Ormuz, mai scump de cinci ori
Un număr record de atacuri asupra navelor comerciale din apropierea Strâmtorii Ormuz a transformat revenirea exporturilor într-un proces fragil și costisitor. Strâmtoarea rămâne punctul cel mai sensibil al lanțului global de aprovizionare cu energie.
„Această revenire coincide cu o deteriorare severă a securității maritime”, a declarat Giovanni Staunovo, strateg la UBS, citat de sursa menționată. Atacurile asupra petrolierelor au obligat exportatorii să redirecționeze transporturile prin conducte alternative și să recurgă masiv la transferuri navă-la-navă, o soluție mai lentă și mai riscantă.
Costul transportului țițeiului din Golf către Asia a ajuns la aproape 36 de dolari pe baril la începutul lunii octombrie. Este de peste cinci ori nivelul înregistrat înainte de declanșarea conflictului. Analiștii dezbat în continuare dacă aceste costuri logistice suplimentare împing indirect în sus prețul final al barilului de Brent.
Pentru companiile care depind de combustibili sau de transport maritim, inclusiv firmele românești care importă produse din Asia sau exportă cereale și materiale, costurile mai mari de navlu se transmit treptat în prețurile finale. Fiecare dolar în plus la baril se regăsește, în cele din urmă, în facturile de carburant și în tarifele de transport.
Rezervele globale de petrol disponibile pe uscat se află aproape de cel mai scăzut nivel din 2016 încoace, potrivit unei note Morgan Stanley citate de ZF. Practic, lumea are o capacitate mult redusă de a absorbi un șoc nou de aprovizionare, chiar dacă exporturile din Orientul Mijlociu cresc temporar.
Asta înseamnă că aprovizionarea totală a pieței rămâne sub nivelurile din anul trecut, în ciuda revenirii exporturilor din Golf. Orice incident nou, fie el un atac asupra unei nave sau o infrastructură lovită, poate produce fluctuații bruște de preț, fără amortizorul stocurilor abundente din trecut.
De ce contează prețul petrolului de 110 dolari pentru firmele din România
Un baril de Brent la 110 dolari se traduce, pentru economia românească, în prețuri mai mari la benzină și motorină, cu impact direct asupra costurilor de transport și logistică. Firmele de distribuție, companiile de curierat și producătorii care depind de transportul rutier resimt primele aceste creșteri.
Comportamentul Chinei, cel mai mare importator de petrol din lume, influențează și el piața globală. China și-a redus la începutul anului importurile lunare de țiței la cel mai scăzut nivel din ultimii ani, ceea ce a contribuit la menținerea prețurilor la un nivel mai scăzut în prima parte a anului.
Situația s-a schimbat însă din vară. China și-a majorat importurile de petrol de la minimul atins în iunie, iar datele din octombrie arată o creștere față de luna anterioară. „Modul în care comportamentul de achiziție al Chinei poate influența piața globală a petrolului”, a explicat Kieran Tompkins, economist la Capital Economics, citat de sursa menționată, rămâne un factor greu de anticipat.
Pentru companiile românești care importă combustibili sau materii prime derivate din petrol, incertitudinea legată de evoluția conflictului din Orientul Mijlociu rămâne principalul factor de risc pentru planificarea bugetelor pe termen scurt. Un preț volatil al barilului complică estimările de costuri pentru transportatori, distribuitori de combustibili și industrii energointensive.
Analiștii citați de Ziarul Financiar nu exclud o nouă creștere a prețului, dacă tensiunile din Strâmtoarea Ormuz se agravează sau dacă SUA decid să reia acțiunile militare împotriva Iranului. Până atunci, piața petrolului rămâne într-un echilibru precar, susținut mai degrabă de teama de escaladare decât de cererea și oferta reală.
