Administrația președintelui Donald Trump a anunțat luni seară o extindere majoră a sancțiunilor împotriva Iranului, într-o încercare de a izola economia țării și de a tăia sursele de venit ale Teheranului, potrivit CursDeGuvernare.ro. Măsura a fost prezentată de oficialii americani drept o operațiune numită „D-Day economic”, o aluzie la debarcarea din Normandia din 1944.
Secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a descris strategia drept „o ofensivă economică” asupra conexiunilor financiare ale Iranului la nivel mondial. Washingtonul a impus sancțiuni asupra a aproape 60 de entități, persoane fizice și nave implicate în rețelele de eludare a restricțiilor pe comerțul cu petrol.
Deși pachetul lovește direct entități chineze mai mici, marile bănci din China nu au fost incluse, cel puțin deocamdată. Washingtonul a transmis însă un avertisment ferm: orice firmă, bancă sau altă entitate străină care continuă anumite afaceri cu Iranul riscă sancțiuni secundare, inclusiv pierderea accesului la sistemul financiar bazat pe dolar.
„Nimeni nu este în afara razei sancțiunilor americane”, a declarat Bessent, citat de sursa menționată.
Secretarul Trezoreriei a explicat că, pentru moment, SUA preferă „diplomația discretă”, susținând că autoritățile americane cunosc deja entitățile implicate în relațiile comerciale cu Iranul. Această abordare gradată arată reticența Washingtonului de a escalada frontal conflictul comercial cu Beijingul.
China, principalul cumpărător de petrol iranian, între presiune și represalii
Motivul prudenței americane este simplu: China rămâne, de departe, cel mai mare client al petrolului iranian exportat pe cale maritimă. Sancționarea directă a marilor bănci chineze ar putea provoca represalii dure din partea Beijingului, într-un moment sensibil al relației bilaterale.
Contextul temporal amplifică miza. Președintele chinez Xi Jinping urmează să facă o vizită la Casa Albă în a doua parte a lunii septembrie, potrivit aceleiași surse. O escaladare bruscă a sancțiunilor ar putea compromite pregătirile pentru această întâlnire, considerată un test important pentru relația economică dintre cele două superputeri.
China a reacționat oficial marți, transmițând că relațiile sale de cooperare cu Iranul se desfășoară „în cadrul dreptului internațional” și că nu ar trebui să facă obiectul unor ingerințe sau perturbări din partea unor terți. Ministerul de Externe de la Beijing a semnalat că țara va lua toate măsurile necesare pentru a-și proteja interesele economice, arătând că nu va renunța la relația comercială cu Teheranul doar pentru a evita presiunea americană.
Pakistan raportează progrese, tensiunile rămân ridicate
În timp ce China rezistă presiunilor, alte state par mai dispuse să facă pași înapoi din relația cu Iranul. Pakistanul a raportat „progrese semnificative” în direcția reluării unor negocieri, conform materialului citat, un semnal că presiunea americană produce deja efecte în anumite zone ale rețelei comerciale a Teheranului.
Extinderea sancțiunilor vine într-un context economic tensionat, cu un conflict care afectează deja fluxurile comerciale regionale și percepția investitorilor asupra riscului geopolitic din Orientul Mijlociu. Pentru companiile românești cu expuneri indirecte pe piețele energetice sau pe rutele comerciale afectate de aceste tensiuni, evoluția raportului SUA-China-Iran capătă relevanță directă, mai ales prin efectele posibile asupra prețului petrolului și al costurilor de finanțare în dolari.
Miza reală a acestei runde de sancțiuni nu este doar izolarea Iranului, ci și testarea limitelor relației economice dintre Washington și Beijing. Dacă administrația Trump va decide, în lunile următoare, să sancționeze direct instituții financiare chineze de anvergură, consecințele s-ar putea extinde rapid dincolo de piața petrolului, afectând fluxurile financiare globale și lanțurile de aprovizionare care leagă economia chineză de restul lumii, inclusiv de piețele europene cu care România are relații comerciale strânse.
Deocamdată, Washingtonul pare să mizeze pe o strategie a presiunii graduale, păstrând deschisă opțiunea unei escaladări ulterioare, în funcție de reacția Beijingului și de evoluția negocierilor programate pentru toamnă.
