Doar 8% dintre angajații din România își cunosc grila salarială, iar 13% știu criteriile pe baza cărora sunt acordate majorările, potrivit Barometrului României Responsabile, ediția Diversitate și Incluziune (BARES.DI) 2026, realizat de Cult Research la inițiativa OPEN MINDS, scrie Forbes România. Totuși, 71% dintre respondenți consideră că transparența remunerării poate crește încrederea dintre angajați și angajatori.
Decalajul dintre dorință și realitate se vede clar în comportamentul zilnic de la birou. Aproape șase din zece angajați, adică 59%, au evitat să discute despre salariu la locul de muncă de teama unor consecințe negative. În același timp, 73% dintre respondenți cred că ar trebui să poată vorbi deschis despre bani fără riscul vreunei repercusiuni, dar numai 35% s-ar simți confortabil să ceară efectiv informații despre remunerare.
Studiul arată și o legătură directă între lipsa de informații și percepția de inechitate. 69% dintre angajați consideră că absența transparenței salariale favorizează discriminarea și favoritismul la locul de muncă. Pentru mai mult de jumătate dintre respondenți, 56%, menționarea salariului chiar în anunțul de angajare influențează decizia de a aplica pentru un post.
„Angajații nu cer doar cifre, ci și reguli clare, pe care să le înțeleagă. Transparența salarială nu poate fi redusă la o obligație legală: organizațiile trebuie să comunice criteriile de remunerare și să creeze un climat în care angajații să poată solicita informații fără teamă”, a declarat Paul Acatrini, Research Director & Managing Partner al Cult Research, citat de Forbes.
Legea care întârzie de peste cinci luni
Rezultatele studiului apar într-un moment în care România ar fi trebuit să aibă deja o lege adoptată pe acest subiect. Directiva europeană 2023/970 privind transparența salarială urmărește consolidarea principiului remunerării egale pentru muncă egală sau de valoare egală între femei și bărbați. Termenul de transpunere în legislațiile naționale a fost 7 iunie 2026, dar procesul legislativ din România este încă în desfășurare, potrivit informațiilor prezentate de autorii studiului BARES.DI.
Deși 73% dintre respondenți au auzit despre directivă, doar 31% declară că îi cunosc prevederile concrete. Proiectul românesc de transpunere, L445/2026, a fost depus la Senat pe 17 iunie 2026, la zece zile după expirarea termenului european. Comisiile de muncă și juridică au dat raport favorabil cu amendamente în octombrie, dar plenul Senatului a respins proiectul pe 14 octombrie 2026, cu 27 de voturi pentru, unul împotrivă și 62 de abțineri.
Proiectul a ajuns acum la Camera Deputaților, care este cameră decizională și care nu a anunțat încă un calendar de vot. În forma depusă la Senat, legea prevedea sancțiuni între trei și cinci salarii minime brute pentru nerespectarea obligațiilor, cu penalizări mai mari, de cinci până la zece salarii minime, în cazul abaterilor repetate. Valorile finale urmează să fie stabilite de deputați la votul pe formă.
Directiva introduce, în esență, trei obligații care schimbă regulile jocului în recrutare și în comunicarea internă despre bani. Angajatorii vor trebui să comunice candidaților salariul inițial sau intervalul salarial înainte de interviu, nu li se va mai permite să întrebe despre istoricul salarial al candidatului, iar angajații vor avea dreptul să ceară informații agregate despre nivelurile medii de remunerare pe gen, pentru roluri identice sau echivalente. Salariile individuale rămân confidențiale; directiva nu impune publicarea lor nominală.
Transparența salarială, între frică și inechitate percepută
Datele BARES.DI sugerează că adaptarea companiilor nu ține doar de respectarea cerințelor legale viitoare, ci și de construirea unui climat organizațional în care angajații să poată solicita informații fără teama unor consecințe. Numai 45% dintre respondenți consideră că deciziile salariale din organizația în care lucrează sunt corecte și transparente, în ciuda faptului că majoritatea covârșitoare cere mai multă claritate.
Evoluția percepției asupra discriminării salariale arată o tendință de creștere în ultimii ani. În 2024, unul din trei angajați declara că asistă frecvent la situații de discriminare salarială și distribuție inegală a sarcinilor. În 2025, discriminarea salarială era semnalată de 45% dintre respondenți, față de 37% în anul precedent, potrivit datelor prezentate de Forbes.
Barometrul BARES.DI 2026 continuă analiza celor patru profiluri socioculturale identificate în edițiile anterioare ale cercetării: Avangardiștii, Centrații pe sine, Spectatorii sociali și Deconectații social. Clasificarea se bazează pe metodologia LOHAS, adaptată pentru România de Cult Research, și analizează diferențele dintre aceste categorii în privința disponibilității de a solicita informații salariale.
Ediția din 2026 a Barometrului României Responsabile extinde cercetarea către trei teme: transparența salarială, utilizarea inteligenței artificiale și integrarea profesională a persoanelor cu boli cronice. Modulul privind transparența salarială a fost realizat prin metoda CAWI, pe un eșantion de 806 respondenți din populația activă cu acces la internet, cu o marjă de eroare declarată de ±3,5%.
Pentru angajatori, miza principală a viitoarei legi este modul în care vor trebui să justifice diferențele de remunerare dintre doi angajați care prestează aceeași muncă. Odată adoptată de Camera Deputaților, legea va impune și obligații de raportare periodică privind diferențele de salarizare între femei și bărbați, pentru companiile care depășesc un anumit prag de angajați.
Până atunci, însă, niciuna dintre obligațiile noi nu este aplicabilă. Angajatorii din România nu sunt încă ținuți să afișeze salariul în anunțurile de recrutare, nici să raporteze diferențele salariale de gen, iar angajații nu pot cere, prin lege, mediile salariale ale colegilor din companie. Toate aceste schimbări depind de votul final al Camerei Deputaților și de publicarea legii în Monitorul Oficial.



