România este țara europeană în care angajații își iau cele mai puține zile de concediu medical, potrivit datelor OCDE pentru 2024, citate de economedia.ro. Un angajat român ia, în medie, mai puțin de o zi de concediu medical pe an, echivalentul a doar 0,1 săptămâni. Norvegia, Slovenia și Spania se află la polul opus, cu peste cinci săptămâni de concediu medical anual pe angajat.

Diferența față de Norvegia este de 57 de ori, potrivit indicatorului OCDE privind absențele de la muncă din motive medicale. Nici vecinii din regiune nu se apropie de situația românească: Ungaria înregistrează 0,8 săptămâni pe an, iar Italia 0,6 săptămâni. Pragul psihologic de o săptămână întreagă de concediu medical e atins abia în Turcia.

Explicația ține, în mare parte, de bani. Indemnizația pentru boală obișnuită, precum gripa sau o toxiinfecție alimentară, este de 55% din salariul brut pentru primele șapte zile, 65% pentru perioadele de până la 14 zile și 75% pentru cele care depășesc două săptămâni. Prima zi de concediu nu este plătită deloc.

„Unii dintre ei au spus că nu vor să li se acorde concediul medical, tocmai ca este plătit că modalitatea de plată este aceasta 75% și prima zi neplătită”, a declarat Mihnea Stroe, medic de familie, citat de Economedia.

Concediul medical neplătit, o reformă recentă a Guvernului Bolojan

Regula neplății primei zile de concediu medical nu este veche. Guvernul condus de Ilie Bolojan a introdus-o prin OUG 91/2025, aplicabilă pentru certificatele eliberate între 1 februarie 2026 și 31 decembrie 2027. Măsura a fost justificată de necesitatea reducerii cheltuielilor bugetare, dar vine peste un sistem care era deja, înainte de schimbare, codaș la nivel european.

Datele OCDE folosite în comparația europeană sunt din 2024, deci anterioare noii reguli, ceea ce înseamnă că românii stăteau acasă cel mai puțin dintre toți europenii analizați chiar și înainte de tăierea primei zile de plată. Asta sugerează că taxarea suplimentară a concediului medical ar putea adânci, nu doar menține, acest comportament.

Costul sistemului pentru statul român rămâne, în același timp, mult sub media europeană. Cheltuielile cu concediile medicale ajung la aproximativ 0,2% din Produsul Intern Brut, de nouă ori mai puțin decât media statelor Uniunii Europene, conform ultimelor date Eurostat disponibile. România nu a depășit niciodată pragul de 0,3% din PIB la acest capitol.

Comparația cu alte state din regiune arată diferențe mari și la numărul de zile suportate de angajator înainte ca plata să treacă pe fondurile publice. Angajatorul din România acoperă cinci zile, cel bulgar doar trei, în timp ce în Polonia perioada ajunge la 33 de zile, iar în Slovenia la 30 de zile.

Riscuri de sănătate pentru angajații care merg bolnavi la muncă

Prezența la locul de muncă în timpul unei boli nu afectează doar colegii expuși la infecții. Angajații care aleg să nu se recupereze acasă își asumă și riscuri personale mai mari pe termen lung.

„Oamenii care nu își iau concediu sau zile libere când sunt bolnavi au risc mai mare de epuizare profesională, de burnout, de oboseală cronică. Și sunt inclusiv studii care asociază prezența la locul de muncă atunci când suntem bolnavi cu depresia”, a declarat Bogdan Oprea, psiholog specializat în psihologia muncii, citat de Economedia.

Consecințele acestui comportament se văd și în statisticile de sănătate publică. Datele Comisiei Europene arată că România înregistrează cel mai mare număr de decese din cauze tratabile din Uniunea Europeană. Speranța medie de viață în România rămâne cu aproximativ cinci ani sub media europeană, un decalaj care persistă de ani buni.

Situația contrastează puternic cu țările nordice. În Norvegia, indemnizația de concediu medical ajunge la 100% din venit, iar adeverința medicală devine necesară abia din a noua zi de absență. Până atunci, angajatul trebuie doar să își anunțe superiorul, fără birocrație suplimentară.

Sistemul românesc rămâne, din perspectivă financiară, unul dintre cele mai restrictive din Europa pentru angajații care se îmbolnăvesc. Procentele progresive de 55%, 65% și 75% penalizează tocmai concediile scurte, care sunt și cele mai frecvente în cazul răcelilor sau al gripelor sezoniere.

Pe termen mediu, specialiștii avertizează că fenomenul „prezenteismului” — mersul la muncă în ciuda bolii — poate genera costuri ascunse mai mari decât cele economisite prin reducerea plății concediilor. Productivitatea scade, riscul de contaminare a colegilor crește, iar epuizarea profesională se adaugă la o listă deja lungă de probleme de sănătate publică raportate de autoritățile europene pentru România.