Baterii de 65 GW pe hârtie, doar 1 GW în priză: firmele plătesc factura decalajului din stocarea de energie

România produce tot mai multă energie din surse regenerabile, dar nu are suficiente capacități de stocare pentru a muta energia din orele ieftine către cele scumpe. Datele transmise de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei arată o discrepanță uriașă între proiectele anunțate și cele finalizate, potrivit unei analize StartupCafe.ro.

Mecanismul e simplu de urmărit. La prânz, fotovoltaicele produc mult, oferta crește și prețul energiei scade. Seara, producția solară dispare, iar consumul rămâne ridicat. Fără baterii care să păstreze surplusul de peste zi, sistemul recurge la importuri mai scumpe pentru a acoperi vârful de consum.

Un exemplu concret din aprilie 2026 arată amploarea problemei pentru bugetele companiilor din energie. România a exportat energie la aproximativ 50 de euro/MWh, iar seara a importat la prețuri care au urcat până la 250 de euro/MWh. Doar în relația cu Bulgaria, importurile au valorat circa 33,4 milioane de euro, față de exporturi de aproximativ 5 milioane de euro, potrivit unei analize a Asociației Energia Inteligentă citate de sursă. O parte din energia respectivă a fost intermediată chiar prin bateriile bulgărești, arată aceeași analiză.

De ce importă România energie scumpă seara, deși are 65 GW de proiecte de baterii

La 1 august 2026 existau 822 de proiecte de stocare cu avize tehnice de racordare valabile, însumând 65,3 GW, potrivit datelor ANRE. În realitate, sistemul avea la dispoziție doar 989 MW de capacități de stocare efectiv operaționale, adică sub 2% din puterea aflată în evidențe.

Avizul tehnic de racordare arată doar că un proiect a intrat în procesul de conectare la rețea. Mai departe sunt necesare contractul de racordare, autorizațiile, finanțarea, construcția și punerea în funcțiune, etape care se pot bloca oricând.

Cifrele arată cât de mult se subțiază lista pe măsură ce proiectele înaintează. Din cei 65,3 GW cu avize valabile, aproximativ 25 GW aveau contracte de racordare. Doar 12,15 GW aveau și autorizație de construire, iar numai 3,38 GW ajunseseră la autorizația de înființare emisă de ANRE. Practic, doar aproximativ 5% din puterea totală a proiectelor cu aviz ajunsese la o etapă avansată de dezvoltare.

ANRE avertizează explicit că nici avizul, nici contractul de racordare nu reprezintă o garanție că un proiect va fi realizat. Punerea în funcțiune depinde de finanțare, autorizare și execuție, iar oricare dintre acestea poate întârzia sau opri investiția.

„ATR-uri fantomă” blochează rețeaua pentru investitorii reali în stocare

Președintele ANRE, George Niculescu, vorbea încă din februarie 2026 despre fenomenul „ATR-uri fantomă” și spunea că în 2025 au expirat avize care însumau 9.248 MW. Autoritatea a suspendat atunci, în premieră, o autorizație de înființare pentru un operator care nu a putut demonstra finanțarea proiectului.

„Decalajul față de Bulgaria în materie de baterii poate fi recuperat rapid”, a declarat președintele ANRE, George Niculescu, într-o ședință recentă în care instituția a autorizat aproape 670 MW de proiecte de stocare.

Pentru firmele care dezvoltă parcuri fotovoltaice sau eoliene, fenomenul are consecințe directe: capacitatea rețelei rămâne blocată de proiecte fără substanță financiară, în timp ce investitorii serioși așteaptă la coadă pentru racordare. ANRE a introdus termene, condiții de menținere a valabilității avizelor și garanții financiare, tocmai pentru a reduce acest risc.

Din 2026, pentru proiectele mari, accesul la capacitatea disponibilă a rețelei intră într-un mecanism nou de alocare, inclusiv prin licitație, atunci când cererea depășește ce poate suporta rețeaua. Prima rundă a noului mecanism a arătat o cerere de doar 491 MW, centralizată de Transelectrica, mult sub cei 65,3 GW acumulați istoric în evidențe. Diferența arată cât de mult s-a schimbat filtrul pentru noii investitori, care trebuie să demonstreze mai devreme substanța tehnică și financiară a proiectelor.

Pentru piață, partea bună e că, în timp, ar trebui să rămână mai puține proiecte fantomă care ocupă capacitate fără să fie construite. Cât timp proiectele vechi rămân valabile însă, un investitor nou nu poate ști din cifra brută de 65 GW câtă capacitate de rețea e ocupată de proiecte care chiar vor fi construite. Chiar dacă toate proiectele ar avea finanțare asigurată, mai rămâne o limită fizică: Transelectrica trebuie să poată prelua energia în zonele unde sunt construite bateriile, iar capacitatea disponibilă diferă de la o regiune la alta a țării.