Italia introduce o taxă de 26% pentru bogații care își mută reședința fiscală în străinătate

Guvernul condus de Giorgia Meloni a introdus în proiectul legii bugetului pentru 2027 o măsură fiscală care vizează persoanele fizice cu averi financiare mari ce decid să își mute rezidența fiscală în afara Italiei. Potrivit Hotnews, care preia informații din Il Corriere della Sera, este vorba despre o taxă pe câștigurile de capital acumulate, dar neîncasate încă, destinată celor care transferă investiții semnificative odată cu rezidența fiscală.

Măsura, cunoscută în presa italiană drept „exit tax”, se regăsește în articolul 17 al legii bugetului transmise Parlamentului. Ea se adresează contribuabililor care au fost rezidenți fiscali în Italia cel puțin șase din ultimii zece ani și care dețin acțiuni, participații, alte instrumente financiare sau active cripto în valoare totală de cel puțin 800.000 de euro. Cota de impozitare propusă este de 26%, aceeași rată aplicată în mod obișnuit câștigurilor de capital din Italia.

Mecanismul funcționează ca o ficțiune fiscală: statul italian calculează diferența dintre valoarea de piață a activelor la finalul anului anterior transferului și costul lor de achiziție, apoi aplică impozitul asupra acestei plusvalori latente, chiar dacă titlurile nu au fost vândute efectiv. Practic, contribuabilul plătește ca și cum ar fi vândut cu o zi înainte de plecare, potrivit descrierii publicate de Business.it. Pentru titlurile de stat, baza impozabilă este redusă la 48,08%, astfel încât cota efectivă ajunge la 12,5%, nivelul obișnuit de impozitare a obligațiunilor guvernamentale italiene.

Plata trebuie efectuată în termen de 180 de zile de la mutarea rezidenței. Cei care se stabilesc într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau într-o țară cu care Italia are acorduri de cooperare fiscală pot amâna achitarea taxei, cu condiția să plătească un avans de 50% din suma datorată și să constituie o garanție. Dacă activele nu sunt vândute în termen de cinci ani, pentru statele UE, sau zece ani, pentru celelalte state colaboratoare, taxa se anulează și avansul este rambursat integral sau parțial.

Cum funcționează taxa de ieșire și cine riscă să fie taxat

Logica din spatele măsurii este una fiscală clasică: atâta vreme cât o persoană este rezidentă în Italia, câștigul dintr-o investiție se impozitează în momentul vânzării. Dacă rezidența se mută înainte de vânzare, acel moment poate surveni când statul italian nu mai are dreptul de a aplica impozitul, explică sursele citate de Hotnews.

Măsura nu se aplică însă câștigurilor pentru care Italia nu pierde dreptul de a impozita, de exemplu dacă persoana păstrează legături fiscale relevante cu statul italian. De asemenea, taxa nu se aplică în cazul transferului prin succesiune în aceeași perioadă de amânare sau dacă persoana revine cu rezidența fiscală în Italia, atât timp cât activele nu au fost vândute între timp.

Potrivit estimărilor oficiale incluse în raportul tehnic al legii bugetului, veniturile așteptate din această taxă sunt modeste: 3,37 milioane de euro în 2027 și 6,74 milioane de euro anual, între 2028 și 2031, pentru ca ulterior suma să scadă din nou spre 3,4 milioane de euro. Este o cifră mică raportată la pachetul bugetar total, de 26 de miliarde de euro, ceea ce a atras critici legate de eficiența reală a măsurii.

„Este o modificare semnificativă, care îi va face pe mulți dintre clienții care s-au mutat în Italia sau și-au stabilit acolo rezidența să devină foarte neliniștiți”, a declarat Charlie Sosna, șeful departamentului de avere privată și fiscalitate al firmei de avocatură Mishcon de Reya, citat de Financial Times.

Taxa a stârnit reacții și la nivel politic intern. Fostul premier Matteo Renzi, cel care a introdus în 2017 regimul fiscal special pentru marii bogați relocați în Italia, a criticat dur măsura, acuzând guvernul Meloni că distruge printr-o normă populistă o muncă de un deceniu de atragere a investițiilor. Regimul respectiv permite rezidenților noi să plătească un impozit fix anual, inițial de 100.000 de euro, în locul impozitului obișnuit pe veniturile din străinătate.

Context: Italia riscă să piardă bogații atrași în ultimul deceniu

Presa financiară internațională a reacționat rapid la anunțul taxei. Financial Times a scris că măsura riscă să submineze atractivitatea Italiei pentru marile averi și pentru profesioniștii străini, într-un moment în care țara concurează cu alte destinații fiscale europene pentru a atrage investitori și antreprenori.

Marco Cerrato, partener la firma de avocatură Maisto e Associati, a atras atenția că formularea actuală a legii pare să excludă activele deținute în străinătate de contribuabilii care beneficiază de regimul de impozitare forfetară, dar că sunt necesare clarificări suplimentare din partea autorităților. Riscul, potrivit lui Cerrato, este ca simpla perspectivă a unei noi taxe să descurajeze persoanele care analizează o mutare în Italia pentru avantajele fiscale oferite.

Măsura vine pe fondul unei concurențe tot mai accentuate între statele europene pentru atragerea marilor averi. Grecia, de exemplu, și-a construit în ultimii ani o politică fiscală menită să atragă antreprenori, investitori și pensionari străini, exact în perioada în care Italia își restrânge regimul pentru persoanele relocate și introduce taxa de ieșire. Potrivit datelor citate în presa italiană, programul elen pentru nerezidenți a atras circa 500 de cereri, iar alte regimuri speciale au adus aproximativ 1.500 de pensionari și 10.000 de directori, angajați, profesioniști liberi și antreprenori.

Taxa de ieșire nu este o invenție exclusiv italiană. Măsuri similare există deja în alte state europene. Franța aplică o taxă de ieșire persoanelor care au fost rezidente fiscal cel puțin șase din ultimii zece ani și dețin peste 800.000 de euro în acțiuni sau alte instrumente financiare, prag identic cu cel propus acum de Italia. Germania are propriul regim de impozitare la plecare, aplicabil după cel puțin șapte din ultimii doisprezece ani de rezidență, iar Belgia a introdus din 2026 un regim comprehensiv de impozitare a câștigurilor de capital, însoțit de o taxă de ieșire conexă.

Pentru antreprenorii și investitorii cu activitate transfrontalieră, inclusiv cei din România care au relații comerciale sau de investiții cu piața italiană, măsura are relevanță directă. O eventuală relocare a rezidenței fiscale dinspre sau înspre Italia va trebui analizată ținând cont de noul prag de 800.000 de euro și de regulile de amânare a plății, odată ce legea va fi adoptată definitiv de Parlamentul italian. Proiectul se află încă în faza de dezbatere parlamentară, iar forma finală poate suferi modificări față de varianta transmisă inițial Camerei Deputaților.