Cum se schimbă relația dintre firme și ANAF, pe măsură ce digitalizarea avansează? Răspunsul a venit marți, la Conferința ZF&NNDKP „Dialoguri despre România”, unde Marius Ionescu, partener la NNDKP Consultanță Fiscală, a descris o instituție care colectează tot mai multe date despre contribuabili și controlează tot mai mult de la distanță.
„În prezent, ANAF colectează foarte multe informaţii şi este foarte aproape de a închide cercul digitalizării”, a declarat Marius Ionescu, potrivit Ziarul Financiar. Potrivit lui, agenția se apropie de operaționalizarea unei baze de date de tip Big Data, construită din informațiile transmise electronic de firme.
Cifra centrală a intervenției sale arată amploarea schimbării: peste 60% dintre controalele fiscale se desfășoară deja de la birou, fără deplasarea inspectorilor la sediul companiilor. Contribuabilul este notificat direct dacă sistemele ANAF identifică o neconcordanță în datele sale.
De ce ANAF controlează tot mai mult de la distanță
Trecerea de la inspecțiile clasice, pe teren, la verificările bazate pe analiza datelor electronice, nu este un proiect izolat al instituției. Reforma face parte din pachetul de digitalizare finanțat prin Planul Național de Redresare și Reziliență, un angajament asumat de România față de Comisia Europeană.
Sistemul SAF-T, fișierul standard de audit fiscal prin care firmele transmit periodic seturi extinse de date contabile, a devenit instrumentul principal de control operativ al Fiscului. Prin acest mecanism, ANAF primește informații despre tranzacții, plăți, stocuri și active, fără să mai solicite dosare fizice de la companii.
Paralel cu SAF-T, sistemele RO e-Factura, RO e-Transport și bonul fiscal digital completează ecosistemul electronic prin care Fiscul urmărește activitatea economică a firmelor aproape în timp real. Președintele ANAF, Adrian Nicușor Nica, a declarat anterior că finalizarea digitalizării ar trebui să ducă la reducerea controalelor pentru firmele cu risc fiscal scăzut.
Marius Ionescu a subliniat că NNDKP lucrează cu ANAF „de zeci de ani, de pe baricade diferite”, dar a descris instituția ca fiind „dinamică şi deschisă”, comparativ cu alte structuri ale statului. El a adăugat că firma a avut în permanență discuții directe cu Fiscul despre modul de aplicare a regulilor.
Ce legătură are digitalizarea cu aderarea la OCDE
Al doilea motor al schimbărilor din ANAF este procesul de aderare a României la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. România a primit în urmă cu câteva luni avizul formal al Comitetului pentru Afaceri Fiscale al OCDE, una dintre cele mai dificile etape tehnice ale aderării, evaluată de zece grupuri de lucru specializate.
Avizul confirmă că practicile Ministerului Finanțelor și ale ANAF sunt aliniate standardelor internaționale, inclusiv în privința procedurilor amiabile pentru evitarea dublei impuneri. Aceste proceduri permit soluționarea disputelor fiscale internaționale prin negociere între autoritățile a două state, fără a ajunge în instanță.
Marius Ionescu a arătat că modelul european merge tot mai mult în această direcție. „Vedem ce se întâmplă în ţările europene, unde orientarea este către procedurile amiabile, în locul litigiilor”, a spus el, potrivit sursei citate. România are în prezent zeci de cazuri de proceduri amiabile aflate în diverse stadii de soluționare, parte dintr-un efort mai larg de aliniere legislativă la standardele OCDE.
Partenerul NNDKP a mai atras atenția că, deși discuțiile publice se concentrează pe creșterile de taxe și pe inflație, niciuna dintre aceste decizii nu aparține ANAF-ului. Instituția rămâne totuși un jucător relevant în economie, chiar dacă nu desfășoară activitate economică propriu-zisă, pentru că interacționează cu toate companiile, din toate sectoarele.
„Dacă toţi îşi plătesc taxele, avem un mediu competitiv corect. Dacă nu, apar probleme în economie”, a explicat Marius Ionescu, subliniind rolul indirect al administrării fiscale în păstrarea unui climat concurențial echilibrat între firme.
Referitor la activitatea curentă de inspecție, consultantul a remarcat că rapoartele ANAF arată o anumită repetitivitate: aceleași tipuri de controale tind să genereze aceleași sume colectate, ceea ce ridică întrebări despre eficiența reală a extinderii bazei de contribuabili verificați automat.
