Marile companii americane de tehnologie au găsit o metodă prin care finanțează expansiunea infrastructurii de inteligență artificială fără să înregistreze integral costurile în bilanț. Potrivit zf.ro, care preia o investigație a publicației Financial Times, Meta, Broadcom și Nvidia și-au asumat angajamente de până la 300 de miliarde de dolari în mai puțin de un an, sub forma unor garanții privind valoarea reziduală a activelor.
Mecanismul funcționează astfel: în loc ca o companie tehnologică să împrumute direct banii necesari construirii unui centru de date sau cumpărării de cipuri, banii sunt strânși de o entitate financiară separată, numită vehicul cu scop special. Compania mamă garantează doar că, dacă activul respectiv va trebui vândut peste câțiva ani și va valora mai puțin decât s-a estimat inițial, ea va acoperi diferența. Această structură reduce costul finanțării pentru creditori, dar face ca o parte importantă a datoriei să nu apară în evidențele contabile clasice ale companiei.
Meta a folosit prima dată acest instrument în toamna anului trecut, pentru un proiect uriaș de centru de date în Louisiana, unde a oferit o garanție de aproximativ 28 de miliarde de dolari care a susținut circa 27 de miliarde de dolari din datoria proiectului. Structura a fost preluată apoi de Broadcom, în cadrul acordului de finanțare a cipurilor destinate companiei Anthropic, cu o expunere de aproximativ 29 de miliarde de dolari. Nvidia a mers și mai departe, oferind garanții de 105 miliarde de dolari legate de un proiect de centru de date dezvoltat de SoftBank pentru OpenAI.
Pentru creditori, garanțiile privind valoarea reziduală reduc temerile că tehnologia ar putea deveni rapid depășită, într-un moment în care sunt puse la dispoziție zeci de miliarde de dolari pentru echipamente cu ciclu de viață incert. Randamentul cerut de investitori pentru proiectele susținute prin astfel de garanții este, de regulă, cu 100 până la 150 de puncte de bază peste costul obișnuit al datoriei garantului, potrivit unor surse din piață citate de agențiile financiare internaționale.
Consecințele pentru companii și pentru piața de creditare
Amploarea fenomenului depășește semnificativ suma de 300 de miliarde de dolari legată strict de garanțiile de valoare reziduală. O analiză separată realizată de Wall Street Journal, citată de cursdeguvernare.ro, arată că nouă mari companii tehnologice au angajamente extrabilanțiere totale de aproximativ 3.000 de miliarde de dolari, legate în principal de construcția centrelor de inteligență artificială. Aceste obligații de plată viitoare cresc mai rapid decât cheltuielile de capital tradiționale, care au totalizat circa 600 de miliarde de dolari în ultimul an fiscal.
Cazul Alphabet, compania-mamă a Google, ilustrează amploarea fenomenului. Angajamentele sale de achiziții și obligațiile contractuale se ridicau la 811 miliarde de dolari la 30 iunie 2026, față de 332 de miliarde de dolari cu doar trei luni mai devreme. Compania a explicat că sumele se referă în principal la infrastructura tehnică, mijloacele fixe și contractele pentru asigurarea energiei necesare centrelor de date, fără a detalia motivul creșterii accelerate.
Pentru un antreprenor sau un investitor, semnificația practică e simplă: costul real al boom-ului AI e mai mare decât arată bilanțurile oficiale ale gigantilor tech. Dacă cererea pentru servicii de inteligență artificială ar încetini, sau dacă valoarea de revânzare a cipurilor și centrelor de date ar scădea sub estimările actuale, companiile garante ar fi nevoite să acopere diferențele din propriile fonduri, chiar dacă datoria nu figurează formal drept a lor. Riscul se transmite astfel dinspre vehiculele financiare speciale înapoi către marile companii, exact în momentul în care piața ar fi deja sub presiune.
Finanțare ieftină pentru centre de date, dar risc mutat în notele de subsol
Din perspectiva creditorilor de pe Wall Street, structurile bazate pe garanții de valoare reziduală sunt considerate eficiente din punct de vedere al bilanțului. Ele permit companiilor să își folosească forța de credit fără să înregistreze integral datoriile ca obligații curente. Bancherii citați în presa financiară internațională descriu acest model drept un compromis: costuri de finanțare mai mici pentru investitorii în infrastructură AI, în schimbul unei transparențe mai reduse pentru piață în privința riscului real asumat de marile companii tehnologice.
Fenomenul are și o dimensiune de reglementare contabilă. Potrivit normelor în vigoare în Statele Unite, angajamentele de plată rămân, de regulă, în afara bilanțului contabil până la livrarea efectivă a produsului sau serviciului. Această regulă permite companiilor să amâne recunoașterea datoriei ca pasiv curent, chiar dacă angajamentul contractual există deja și e susceptibil de a genera obligații financiare concrete în viitor.
Pentru sectorul bancar și pentru fondurile de investiții care cumpără astfel de instrumente structurate, miza este dublă. Pe de-o parte, expunerea la infrastructura de inteligență artificială oferă randamente atractive, superioare celor de pe piața obligațiunilor corporative clasice. Pe de altă parte, concentrarea riscului în jurul unui număr limitat de proiecte uriașe — susținute de un număr și mai mic de garanți, respectiv Meta, Nvidia, Broadcom, Alphabet, Microsoft, Amazon și Oracle — înseamnă că o eventuală corecție în piața AI s-ar putea propaga rapid către sistemul financiar, prin intermediul acestor vehicule cu scop special.
Analiștii citați în investigațiile financiare internaționale notează că astfel de structuri nu sunt inedite: sale-and-leaseback și vehiculele cu scop special sunt folosite de multă vreme în transport maritim, aviație, imobiliare și energie. Noutatea constă în scara la care sunt aplicate acum în sectorul tehnologic, într-un ritm de creștere care depășește cu mult capacitatea companiilor de a genera venituri din investițiile în inteligență artificială, într-un orizont de timp scurt.
