Taxa digitală a UE ar putea aduce 25 miliarde de euro pe an, de cinci ori mai mult decât estima Comisia

O taxă digitală propusă de Parlamentul European pentru viitorul buget al Uniunii Europene ar putea genera până la 25,2 miliarde de euro pe an, de cinci ori mai mult decât estimarea Comisiei Europene, potrivit unor cifre obținute în exclusivitate de Euronews de la eurodeputata Danuše Nerudová, citată de cursdeguvernare.ro. Diferența uriașă dintre cele două estimări arată cât de mult se poate schimba factura fiscală pentru companiile tech, în funcție de felul în care se definește piața țintă.

Negocierile pentru Cadrul Financiar Multianual (CFM) 2028-2034, bugetul pe șapte ani al UE, au ajuns într-un punct critic. Țările membre vor să cadă la un acord până la finalul anului asupra noilor „resurse proprii”, adică a veniturilor care ar alimenta direct bugetul comun, fără să treacă prin bugetele naționale. Taxa digitală, alături de cea pe jocurile de noroc online și impozitul pe câștigurile din active cripto, rămâne principalul punct de blocaj.

„Avem nevoie de noi resurse proprii pentru a acoperi rambursarea datoriei comune și pentru a finanța noile priorități din bugetul UE”, a declarat pentru Euronews Nerudová, eurodeputată cehă din grupul PPE și raportoare permanentă pentru resursele proprii ale Uniunii. Ea a cerut serviciilor Parlamentului European să calculeze cât ar putea aduce taxele propuse pentru jocurile de noroc online, serviciile digitale și activele cripto, iar rezultatele diferă semnificativ de cele ale Comisiei.

De ce firmele de streaming intră acum în vizorul fiscului european

Explicația pentru diferența de cinci ori dintre cele două estimări stă în baza de impozitare. Comisia Europeană și-a construit calculul pornind de la taxele digitale deja aplicate în Franța, Spania și Italia, concentrate mai ales pe veniturile din publicitate online și pe intermedierea de servicii digitale. Parlamentul European propune o cotă mai mare, de 5% față de 3% în varianta Comisiei, dar mai ales extinde lista companiilor vizate.

„Parlamentul European calculează pe baza unei baze de impozitare mult mai largi decât Comisia. Sectorul tehnologic include, de exemplu, și serviciile de streaming și de procesare a datelor, pe care Comisia le-a omis complet”, a explicat Nerudová pentru Euronews. Practic, companii care astăzi nu plătesc nimic din cauza modului în care sunt definite serviciile digitale impozabile ar putea intra direct sub incidența taxei, dacă varianta Parlamentului câștigă în negocieri.

Pentru un antreprenor sau o companie care activează în zona de conținut digital, publicitate online sau servicii de date în cloud, miza nu e teoretică. O taxă la nivelul UE, aplicată uniform, ar schimba structura costurilor giganților din care multe firme românești cumpără servicii — de la publicitate pe platforme mari, până la găzduire de date și soluții de streaming pentru conținut de business. Orice taxă suplimentară aplicată acestor furnizori se poate reflecta, în timp, în prețurile plătite de clienții lor europeni, inclusiv din România.

Nerudová a recunoscut că varianta Parlamentului rămâne, în ciuda sumei mari, o estimare prudentă. „Aceasta este o estimare foarte conservatoare, chiar dacă este mult mai mare decât propunerea Comisiei. Însă diferența uriașă vine din baza de impozitare pe care o folosim în estimările noastre”, a adăugat ea, potrivit sursei citate.

State membre împărțite, Malta se opune taxei pe gambling

Opoziția cea mai vizibilă vine din partea unor state care se tem de represalii comerciale din partea Statelor Unite, unde sunt înregistrate majoritatea marilor companii digitale vizate de taxă. Nerudová respinge acest argument. „Aceste reacții apar chiar și fără taxa digitală. Avem aici numeroși giganți din domeniul tehnologiei, care își desfășoară activitatea în întreaga Europă fără să plătească o parte echitabilă”, a spus ea, calificând taxa drept „instrumentul prin care putem impozita aceste companii, care nu concurează de pe o poziție egală cu cele europene”.

Pentru jocurile de noroc online, estimarea Parlamentului este de peste două ori mai mare decât cea a Comisiei: 3,9 miliarde de euro anual, față de 1,9 miliarde de euro în varianta inițială. Taxa pe gambling se lovește însă de o opoziție puternică din partea Maltei, unde își au sediul european multe companii care operează pariuri online, un sector unde statul insular are un interes economic direct.

Impozitul pe câștigurile de capital din activele cripto ar aduce, potrivit calculelor Parlamentului, 3 miliarde de euro pe an, față de 2,4 miliarde de euro în estimarea Comisiei. Spre deosebire de taxa digitală sau cea pe gambling, impozitul pe cripto este privit, în general, favorabil de statele membre, dar ridică probleme tehnice serioase. Fiind o piață volatilă și ușor de mutat între jurisdicții, riscă să fie eludat relativ simplu de investitori, ceea ce ar putea scădea mult veniturile reale față de estimări.

Discuțiile despre noile resurse proprii se poartă în paralel cu negocierile mai ample privind mărimea totală a bugetului UE pentru 2028-2034. Potrivit informațiilor publicate anterior de presa europeană, Comisia a propus un buget de aproape 2.000 de miliarde de euro pentru întreaga perioadă, iar Parlamentul European a cerut, într-o poziție de negociere adoptată separat, un nivel de 1,27% din venitul național brut al UE, cu aproximativ 10% peste propunerea Comisiei. Diferența dintre cele două poziții trebuie acoperită fie din contribuții naționale mai mari, fie din resurse proprii noi, exact zona unde se încadrează taxa digitală.

Întrebată dacă taxele ar putea fi implementate la timp pentru începutul noii perioade bugetare, în 2028, Nerudová a recunoscut că negocierile sunt deja întârziate. „Impozitul pe activele cripto ar putea fi complicat, însă o taxă digitală este destul de ușor de implementat la nivelul UE”, a spus eurodeputata, citată de aceeași sursă. Introducerea oricărei resurse proprii noi necesită însă acordul unanim al celor 27 de state membre, ceea ce face incert calendarul final, indiferent de cât de mare sau de mică ar fi suma estimată.

Pentru companiile românești care lucrează cu furnizori mari de servicii digitale, miza nu e doar cifra totală de 25 de miliarde de euro, ci felul în care taxa va fi, până la urmă, definită. O bază de impozitare largă, care include streaming și procesare de date, ar extinde costul fiscal dincolo de marile platforme de publicitate, spre servicii pe care firmele mici și mijlocii le folosesc zilnic.