UE avertizează asupra celei mai grele ierni energetice din 2022 încoace, pe fondul prețurilor record la motorină

Uniunea Europeană intră în sezonul rece cu o avertizare directă din partea Comisiei: prețurile la energie riscă să provoace cea mai dificilă iarnă de după 2022. Comisarul european pentru Energie, Dan Jørgensen, a transmis miniștrilor Energiei din statele membre o scrisoare în care cere măsuri urgente de reducere a cererii, potrivit cursdeguvernare.ro.

„Ne confruntăm cu o criză a prețurilor legată de o criză a aprovizionării”, le-a transmis Jørgensen miniștrilor Energiei din UE. Mesajul vine în contextul în care prețurile la motorină au atins niveluri record, iar piețele de petrol și gaze au fost perturbate de războiul dintre SUA, Israel și Iran, care a afectat traficul prin Strâmtoarea Ormuz. Prin acest coridor tranzitează în mod normal aproximativ 20% din petrolul și gazele naturale lichefiate la nivel mondial.

Europa depinde în proporție de circa 80% de importurile externe pentru necesarul său de gaze naturale, ceea ce o expune direct la volatilitatea prețurilor globale. Deși continentul nu se confruntă deocamdată cu penurii propriu-zise de aprovizionare, prețurile ridicate îngreunează eforturile statelor de a-și umple depozitele de gaze înainte de iarnă, când cererea pentru încălzire atinge nivelul maxim.

Depozitele de gaze din UE, sub nivelul anului trecut

Capacitatea totală de stocare a gazelor la nivelul Uniunii Europene este plină în proporție de aproximativ 70%, cu 12 puncte procentuale sub nivelul înregistrat în aceeași perioadă a anului trecut, potrivit datelor Gas Infrastructure Europe, citate de cursdeguvernare.ro. Norma sezonieră obișnuită pentru această perioadă a anului este de circa 86%, ceea ce arată amploarea decalajului.

Pentru 2026, Uniunea Europeană a redus pragul obligatoriu de umplere a depozitelor de la 90% la 80% din capacitate, termen fixat pentru 1 noiembrie. Chiar și acest prag mai relaxat pare greu de atins pentru unele state mari. Germania și Țările de Jos, care concentrează împreună aproximativ 35% din capacitatea de stocare a UE, se numără printre statele cele mai rămase în urmă cu refacerea rezervelor, potrivit datelor citate de presa economică.

Prețul de referință al gazelor europene a urcat la 81 de euro pe MWh, cu 150% peste nivelul înregistrat acum un an, depășind chiar și scenariul advers luat în calcul de Banca Centrală Europeană. Morgan Stanley estimează că prețul gazelor ar putea urca până la 100 de euro pe MWh, în funcție de temperaturile din sezonul rece care urmează.

Comisarul Jørgensen a subliniat, totuși, că Uniunea Europeană este mai bine pregătită decât în iarna anului 2021, când Rusia a redus livrările de gaze către Europa. Motivele țin de capacitatea mai mare de import de gaze naturale lichefiate, de dezvoltarea energiei regenerabile și de reducerea generală a consumului de gaze din ultimii ani. Printre măsurile propuse spre analiză statelor membre se numără limitarea temperaturilor în clădirile publice, restricționarea încălzirii spațiilor exterioare și stingerea iluminatului public care nu este strict necesar.

România, peste media europeană, dar sub nivelul anilor trecuți

România se află într-o poziție relativ mai bună decât media Uniunii Europene, dar tot sub propriile niveluri din ultimii ani. Potrivit datelor Transgaz, la 18 septembrie 2026, în depozitele subterane se aflau 2,47 miliarde de metri cubi de gaze, echivalentul a 78,2% din capacitatea totală. Stocul este însă mai mic cu aproape 380 de milioane de metri cubi față de aceeași dată din 2025 și cu peste 638 de milioane de metri cubi față de 2024.

Directorul general al Transgaz, Ion Sterian, a declarat, potrivit presei economice, că populația și agenții economici nu vor rămâne fără gaze în sezonul rece care urmează. Compania estimează că România ar putea încheia perioada de înmagazinare cu 2,8-2,9 miliarde de metri cubi în depozite, o cantitate considerată suficientă pentru o iarnă normală, dar mai mică decât rezervele din ultimii doi ani.

Ministerul Energiei a cerut deja operatorilor economici să accelereze ritmul de injecție a gazelor în depozite, pentru a se apropia cât mai mult de ținta de 80% fixată pentru 1 octombrie. Pentru centralele de termoficare, cantitatea de gaze care poate fi cumpărată la preț reglementat a fost redusă pentru 2026 la aproximativ 32 de terawați-oră, față de 52 de terawați-oră anul trecut, diferența trebuind acoperită de pe piața liberă, mai expusă la fluctuațiile de preț.

Contextul mai larg arată o presiune suplimentară care nu se limitează la gazele naturale. Prețurile la motorină au atins recorduri atât în Europa, cât și în Statele Unite, depășind cu peste 140% nivelul de la începutul anului, o dinamică deja semnalată în presa economică românească în ultimele săptămâni. Combinația dintre gazul scump și motorina scumpă amplifică presiunea asupra costurilor de producție și transport pentru companiile din toate sectoarele, de la industrie la agricultură și logistică.

Analiștii citați de presa internațională avertizează că, dacă exporturile de gaze naturale lichefiate din Orientul Mijlociu rămân perturbate și iarna se dovedește mai rece decât media, cotațiile europene ar putea depăși din nou pragul de 100 de euro pe MWh. Un asemenea scenariu ar obliga statele membre să reia importurile masive de gaze naturale lichefiate în cursul anului 2027, pentru a reface stocurile golite, ceea ce ar menține piața globală de GNL sub presiune timp de mai multe luni după încheierea sezonului rece.

Un factor suplimentar de îngrijorare pentru economiile europene ține de modul în care șocurile de pe piața gazelor se transmit în economia reală. Spre deosebire de șocurile petroliere, care generează de regulă episoade scurte de inflație, creșterile de preț la gaze au efecte mai persistente asupra inflației de bază, indicatorul urmărit îndeaproape de Banca Centrală Europeană în deciziile sale de politică monetară. Această legătură explică de ce avertismentul comisarului Jørgensen depășește sfera strict energetică și atinge direct deciziile pe care le vor lua companiile și guvernele în privința costurilor de producție și a facturilor la energie din lunile următoare.