UE cere Chinei să-și limiteze exporturile, chiar dacă Beijingul domină deja lanțul industrial

Comisarul european pentru comerț, Maroš Šefčovič, s-a aflat miercuri și joi la Beijing pentru două zile de negocieri cu ministrul chinez al comerțului, Wang Wentao. Scopul declarat al Bruxelles-ului este obținerea unor „rezultate tangibile” înainte de reuniunea liderilor europeni programată pentru 15-16 octombrie la Bruxelles, potrivit Ziarului Financiar, care citează Bloomberg.

Miza discuțiilor este deficitul comercial al Uniunii Europene cu China, care a depășit în 2025 nivelul de 360 de miliarde de euro, conform datelor Eurostat citate în presa economică. Diferența dintre importurile europene din China și exporturile către piața chineză a ajuns, în unele luni din acest an, la aproximativ un miliard de euro pe zi. Stephane Sejourne, vicepreședintele executiv al Comisiei Europene pentru prosperitate și strategie industrială, a declarat pentru Euronews că „această reechilibrare comercială devine existențială pentru europeni”.

Valoarea totală a exporturilor chineze este așteptată să fie cu aproximativ 80% mai mare în acest an decât în 2019, pe baza ritmului de creștere înregistrat până în august, arată analiza Bloomberg preluată de ZF. Europa resimte acest val mai puternic decât alte regiuni, pentru că multe industrii europene concurează direct cu producătorii chinezi pe segmente unde aceștia au devenit tot mai competitivi.

De la jucării și electronice, la roboți și mașini electrice

China a urcat constant în lanțul valoric industrial în ultimele două decenii. Dacă la începutul anilor 2000 exporturile țării erau dominate de bunuri cu utilizare intensivă a forței de muncă și tehnologie redusă, astăzi China produce robotică avansată, semiconductori, trenuri de mare viteză și modele de inteligență artificială care rivalizează cu platformele americane de top, potrivit analizei citate de ZF.

Industria auto a ajuns în centrul disputei actuale. Bruxelles-ul a cerut Chinei să limiteze voluntar exporturile de mașini hibride produse pe teritoriul chinez, astfel încât acestea să nu depășească aproximativ 15% din piața auto europeană. Beijingul a respins însă solicitarea, potrivit unor surse citate de Politico, iar Comisia Europeană analizează acum posibilitatea unor măsuri unilaterale de limitare a importurilor.

UE impune deja, din 2024, tarife asupra importurilor de mașini electrice chinezești, pentru a-și proteja constructorii auto. Măsura nu rezolvă însă problema de fond, explică analiza Bloomberg: producătorii occidentali precum Volkswagen sau Nissan trebuie să producă la scară globală pentru a limita costurile pe piețele interne unde salariile sunt ridicate, iar capacitatea rivalilor chinezi de a oferi bunuri sofisticate la costuri mult mai mici amenință tocmai acest model de business.

Un alt motiv pentru care dependența de bunurile chineze e greu de redus ține de poziția Chinei ca furnizor de componente industriale. Multe produse etichetate „Fabricat în Polonia”, „Fabricat în Vietnam” sau „Fabricat în Mexic” conțin de fapt inputuri fabricate în China, chiar dacă asamblarea finală are loc altundeva. Pe plan intern, China și-a redus constant, între 2011 și 2024, dependența de componente fabricate în afara granițelor sale.

Franța și Germania cer un arsenal comercial mai rapid

Pe fondul acestor negocieri, președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Friedrich Merz au transmis o scrisoare comună președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, potrivit Curs de Guvernare. Cei doi lideri cer construirea unui nou „arsenal de apărare comercială” care să permită Uniunii să reacționeze rapid atunci când state terțe folosesc presiuni economice pentru a distorsiona piața europeană.

Instrumentul propus ar putea duce, în situații extreme, la excluderea imediată de pe piața internă a bunurilor și serviciilor provenite dintr-o țară implicată într-un război comercial cu UE. O sursă din guvernul german a explicat că Uniunea Europeană trebuie să fie în măsură „să provoace un prejudiciu comparabil cu cel care ne este provocat”.

Analiștii citați de Curs de Guvernare văd în inițiativa franco-germană o schimbare de poziție a Europei față de China. Economistul Brad Setser a descris strategia europeană drept un „joc în două runde”: mai întâi tarife pentru a limita valul de exporturi chineze, apoi construirea unei capacități de răspuns, pentru cazul în care Beijingul ar reacționa prin restricționarea aprovizionării cu materii prime critice.

Tocmai acest tip de riposta face dificilă confruntarea directă cu Beijingul. Dominația Chinei în domenii precum mineralele critice și bateriile pentru vehicule electrice transformă ridicarea de bariere comerciale într-un demers riscant, pentru că țara ar putea perturba sever economiile occidentale prin restricții la export, așa cum a procedat deja cu pământurile rare.

Prăbușirea pieței imobiliare chineze, începută acum aproximativ cinci ani, a slăbit finanțele gospodăriilor și a adâncit o perioadă de deflație record în China. Fenomenul a făcut produsele chinezești mai competitive pe piețele externe și a determinat guvernul de la Beijing să se bazeze tot mai mult pe exporturi pentru a susține economia internă, unde cererea de consum rămâne fragilă.

Liderii chinezi au promis să transforme țara în „piața lumii”, nu doar în fabrica sa. Piața locală a muncii rămâne însă slabă, iar pentru producătorii care nu reușesc să obțină profit pe plan intern, exportul masiv rămâne soluția cea mai la îndemână, chiar și atunci când cererea externă nu poate absorbi producția în exces.

Negociatorii europeni speră ca vizita de la Beijing să ofere cel puțin un semnal de direcție înaintea summitului liderilor UE. Comisarul Šefčovič a explicat anterior, pentru Euronews, că Bruxelles-ul vrea „un concept pentru soluţionarea acestei probleme, un program pilot”, mai degrabă decât rezolvarea completă a disputei într-o singură rundă de discuții.