România rămâne în urma Republicii Moldova la capitolul protecție a instituțiilor democratice. Așa susține Oana Popescu-Zamfir, director și fondator al think-tankului GlobalFocus Center, într-un interviu acordat podcastului „Cum supraviețuim?”, realizat de Adriana Nedelea pentru SpotMedia.ro.

Analista identifică trei zone în care Chișinăul ar fi mai pregătit decât Bucureștiul: comunicarea constantă despre orientarea europeană, administrația transparentă și mecanismele de combatere a interferențelor electorale. Ea vorbește despre „modelul de bune practici pe partea de combaterea interferențelor la nivel de comunicare strategică, anti-dezinformare, prezervare a integrității mecanismelor și proceselor electorale”, potrivit SpotMedia.ro.

Ce face Republica Moldova mai bine decât România

Popescu-Zamfir critică tendința Bucureștiului de a privi de sus relația cu vecinii din regiune. Ea explică reticența românească prin dorința de a fi mereu printre statele mari ale Uniunii Europene, nu printre cele mici, vulnerabile la presiuni externe. „Noi vrem mereu să fim doar la masă cu cei mari”, spune ea, citată de SpotMedia.ro.

Potrivit analistei, Republica Moldova a construit, în ultimii ani, instrumente concrete pentru a-și apăra alegerile de ingerințe. Vorbim despre reforme în justiție, despre o comunicare guvernamentală care ține pasul cu valurile de dezinformare și despre mecanisme instituționale dedicate exclusiv acestui scop. România, spune ea, nu are echivalentul acestor structuri la aceeași intensitate.

Contextul regional face ca acest decalaj să conteze mai mult decât în trecut. Republica Moldova a trecut, în ultimul an, prin alegeri considerate decisive pentru parcursul ei european, pe fondul unor presiuni externe semnificative. România a avut propriul episod electoral tensionat, cu anularea alegerilor prezidențiale din 2024 și cu dezbateri ample despre vulnerabilitatea țării la dezinformare.

Popescu-Zamfir este cunoscută în spațiul public românesc pentru activitatea de două decenii în zona de securitate, dezinformare și politici europene. A lucrat ca jurnalistă, apoi ca și consilieră pe politică externă în Senatul României, și a ocupat temporar funcția de secretar de stat pentru afaceri europene. A fost, de asemenea, membră a grupului de reflecție strategică de la Cotroceni, din care s-a retras ulterior, nemulțumită de modul în care recomandările grupului erau preluate de administrația prezidențială, potrivit unui articol anterior publicat de G4Media.ro.

Riscuri pentru relațiile externe ale României, spune analista

În același interviu pentru SpotMedia.ro, Popescu-Zamfir avertizează asupra unui alt risc pentru poziția externă a României: apropierea excesivă de cercul politic american asociat lui Donald Trump. Potrivit analistei, această strategie diplomatică ar putea slăbi relațiile cu partenerii tradiționali din Uniunea Europeană.

Ea leagă acest risc de un fenomen mai larg, pe care îl descrie ca presiune constantă asupra securității regionale. Sabotajele, atacurile cibernetice și manipularea opiniei publice trebuie privite, spune ea, ca fațete ale aceleiași amenințări hibride, nu ca incidente izolate.

Analista explică și de ce consideră importantă pregătirea populației pentru momente de criză. „În orice moment putem să avem incidente grave”, afirmă ea, potrivit transcrierii publicate de SpotMedia.ro, argumentând că autoritățile ar trebui să comunice din timp despre riscuri, nu doar să reacționeze după producerea lor.

Discuția atinge și relația dintre președinție și consilierii săi. Popescu-Zamfir spune că se teme de fenomenul „camerelor de ecou” din jurul liderilor politici și subliniază importanța existenței unor consilieri dispuși să conteste deciziile șefului statului, nu doar să le confirme.

Pentru un antreprenor sau un investitor, aceste observații nu sunt doar un exercițiu de politologie. Stabilitatea instituțională și predictibilitatea politică externă influențează direct percepția de risc-țară, costul finanțării suverane și deciziile companiilor străine de a investi în România. Un parcurs european clar, susținut de instituții solide și de mecanisme funcționale anti-dezinformare, rămâne unul dintre argumentele folosite frecvent pentru atragerea de capital occidental.

Comparația cu Republica Moldova nu este întâmplătoare. Țara vecină a trecut printr-un proces accelerat de aliniere la standardele europene, în contextul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, și a fost nevoită să construiască rapid apărări instituționale împotriva interferențelor, din cauza expunerii directe la presiunea Rusiei. România, membră UE din 2007, a avut mai mult timp la dispoziție, dar, potrivit analistei, nu a folosit acest avantaj pentru a-și consolida mecanismele de protecție electorală în aceeași măsură.

Popescu-Zamfir nu este singura voce din spațiul public românesc care a atras atenția asupra acestui decalaj. Discuțiile despre vulnerabilitatea țării la dezinformare s-au intensificat după anularea alegerilor prezidențiale din 2024, moment în care autoritățile au invocat ingerințe externe și campanii coordonate pe rețelele sociale. Interviul acordat SpotMedia.ro se adaugă unui șir de analize care pun sub semnul întrebării capacitatea instituțiilor românești de a gestiona astfel de amenințări pe termen lung.