Mobila românească pariază pe brand: producătorii de la BIFE-SIM renunță la lohn pentru design propriu

Standurile de la Romexpo au semănat, în perioada 17-20 septembrie, mai puțin cu o expoziție comercială și mai mult cu un concurs de creativitate. Fiecare producător a încercat să construiască în jurul mobilei sale un mic univers, cu standuri amenajate ca niște camere de locuit, nu ca simple rafturi de prezentare, potrivit zf.ro.

Ediția din acest an a BIFE-SIM, cea mai mare din ultimii șase ani, a reunit 162 de companii din industria mobilei pe o suprafață de peste 30.000 de metri pătrați. Numărul mare de expozanți arată, potrivit organizatorilor, nu doar că industria locală de mobilă rămâne puternică, ci și cât de mult s-a maturizat această piață în ultimul deceniu.

Evenimentul a debutat joi, 17 septembrie, cu o conferință de presă dedicată temei „Fabricat în România. De ce producția este coloana vertebrală a unei economii puternice?”. La discuție au participat Dan Șucu, președintele Confederației Patronale Concordia și fondatorul grupului Mobexpert, Dumitru Blaga, președintele Asociației Producătorilor de Mobilă din România (APMR) și owner al companiei Simex, și Nadina Nedelea Rus, director executiv al aceleiași asociații.

De la lohn la brand propriu, schimbarea de model a mobilei românești

Una dintre concluziile discuției de la BIFE-SIM a fost că industria locală face trecerea de la un sistem în care producea în lohn, adică pentru mărci străine, către o industrie care concepe, dezvoltă și fabrică sub nume propriu, conform aceleiași surse.

Această schimbare de paradigmă explică de ce, în acest an, atenția expozanților s-a concentrat pe produsele fabricate integral în România, nu pe simpla prezentare de cataloage pentru clienți externi. Standurile transformate în „camere amenajate” nu sunt un detaliu estetic întâmplător, ci un semnal că producătorii vor să fie asociați direct cu identitatea vizuală a mobilei lor, nu doar cu execuția tehnică a unor comenzi venite din afară.

Investiția în design și în construcția unei mărci proprii devine, în acest context, o strategie de supraviețuire pentru multe companii mici și mijlocii din sector. Diferența dintre un producător care lucrează exclusiv pentru mărci străine și unul care își vinde propriul brand se vede, în timp, în marjele de profit și în puterea de negociere pe piețele externe.

Exporturi de 2,5 miliarde de euro, sub presiunea importurilor asiatice

România exportă circa 83% din producția locală de mobilă, către 120 de țări, potrivit datelor prezentate în cadrul evenimentului. Este o cifră care arată gradul mare de internaționalizare al sectorului, dar și dependența acestuia de cererea externă, mai sensibilă la fluctuațiile economice din Europa.

În ultimii zece ani, exporturile românești de mobilă au crescut cu 14%, un ritm modest față de dinamica altor sectoare industriale. În aceeași perioadă, importurile de mobilă în România au avansat de circa 2,5 ori, un decalaj care arată cât de mult a crescut concurența pe piața internă, mai ales din partea produselor asiatice mai ieftine.

Acest dezechilibru dintre creșterea lentă a exporturilor și explozia importurilor explică de ce producătorii români insistă tot mai mult pe investiții în design și pe construcția de branduri recognoscibile. O piesă de mobilier fără identitate proprie devine ușor înlocuibilă cu un produs importat, mai ieftin, dar fabricat în serie mare, fără personalizare.

Pentru companiile prezente la BIFE-SIM, miza nu mai este doar să producă la costuri competitive, ci să ofere ceva ce importul asiatic nu poate copia rapid: o poveste de brand, un stil recognoscibil și o relație directă cu clientul final. Este o strategie similară cu cea adoptată în alte industrii tradiționale românești, unde producătorii mici au ales diferențierea prin identitate vizuală în locul competiției pe preț.

Piața locală de mobilă rămâne, astfel, într-un moment de tranziție. Pe de o parte, industria a demonstrat, prin numărul de expozanți și prin suprafața ocupată la Romexpo, că are resursele și apetitul pentru inovație. Pe de altă parte, presiunea importurilor mai ieftine rămâne un factor care limitează marjele și obligă producătorii locali să investească constant în ceea ce îi diferențiază: designul și marca proprie.