Lagarde avertizează: dobânzile mari la obligațiuni vor încetini economia zonei euro mai mult decât se aștepta

Președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, a declarat sâmbătă, la Bangkok, că înăsprirea condițiilor de finanțare din zona euro va încetini creșterea economică mai mult decât anticipau proiecțiile BCE din septembrie, potrivit Profit.ro. Declarația a fost făcută în fața bancherilor centrali și a miniștrilor de finanțe reuniți la cea de-a 54-a reuniune a Comitetului Monetar și Financiar Internațional, organismul care orientează activitatea Fondului Monetar Internațional.

„Deși creșterea economică a fost rezilientă, condițiile de finanțare s-au înăsprit, iar dobânzile pe termen lung au crescut semnificativ de la ultima noastră reuniune”, a declarat Lagarde, citată de Bursa.ro. Șefa BCE a adăugat că această evoluție „va încetini creșterea economică și va reduce transmiterea scumpirilor către prețurile de consum într-o măsură mai mare decât anticipam”.

Mesajul vizează direct firmele europene care depind de piețele de capital pentru investiții sau refinanțare. Randamentele obligațiunilor de stat au crescut puternic în ultimele săptămâni, la nivel mondial, pe fondul îngrijorărilor legate de datorii publice, de inflație și al concurenței tot mai intense pentru credit venite din investițiile masive în inteligența artificială. Franța se numără printre țările cele mai afectate de această presiune.

Ce înseamnă pentru companii creșterea dobânzilor pe termen lung

Pentru un antreprenor sau un manager financiar, concluzia lui Lagarde se traduce simplu: banii costă mai mult, iar costul va rămâne ridicat mai multă vreme decât se credea acum o lună. Creșterea randamentelor obligațiunilor de stat nu rămâne izolată în piața titlurilor guvernamentale. Ea se transmite către dobânzile bancare, către costul emisiunilor corporative de obligațiuni și către finanțarea proiectelor de investiții derulate prin credit.

Companiile cu grad ridicat de îndatorare resimt primele acest efect. Ele pot fi nevoite să amâne investiții planificate, să reducă ritmul extinderii sau să transfere o parte din costurile mai mari către clienți, prin prețuri majorate. Sectoarele sensibile la finanțare — tehnologia, construcțiile și piața imobiliară — sunt de regulă printre primele lovite de o asemenea schimbare de regim al dobânzilor.

Lagarde a explicat că presiunea asupra costurilor de împrumut va face mai dificilă absorbția integrală de către consumatori a scumpirii carburanților provocată de războiul din Iran, comparativ cu estimările formulate de BCE în septembrie. Cu alte cuvinte, companiile din lanțul energetic și de distribuție vor avea mai puțin spațiu să treacă prețurile mai mari direct către clienți, într-un context în care creditul devine deja mai scump.

Franța ilustrează cel mai acut acest fenomen. Randamentul obligațiunilor suverane franceze pe 10 ani a depășit pragul de 5% la începutul lunii octombrie, cel mai ridicat nivel de după iulie 2002, înainte de a coborî ușor. Statul francez intenționează să împrumute 340 de miliarde de euro în 2027, echivalentul a circa 11% din PIB, iar dobânda medie plătită pentru obligațiunile emise în 2026 a urcat la 3,55%, față de 3,14% în 2025. Potrivit datelor Fondului Monetar Internațional citate de Euronews, randamentul mediu al obligațiunilor pe zece ani din statele G7 a crescut cu peste un punct procentual între februarie și septembrie, la cel mai ridicat nivel din aproape două decenii.

Bundesbank-ul nu vede motive de relaxare monetară pe termen scurt. „Luptăm împotriva inflației, sunt de părere că nu am încheiat această misiune”, a declarat Joachim Nagel, președintele băncii centrale germane, într-un eveniment organizat la Bangkok de DZ Bank. BCE a majorat dobânzile cheie de două ori în ultimele patru luni, iar o nouă majorare este așteptată în decembrie, care ar duce dobânda de politică monetară la 2,75% — nivel pe care instituția îl consideră deja restrictiv pentru activitatea economică.

De ce contează pentru firmele din România creșterea randamentelor din zona euro

Deși declarația lui Lagarde vizează direct zona euro, mișcarea generală de creștere a dobânzilor pe termen lung afectează și costul de finanțare al statului român, care influențează, la rândul lui, dobânzile practicate de bănci pentru credite corporative. România a înregistrat în septembrie un randament de aproximativ 7,44% pentru obligațiunile pe 10 ani, iar analiștii Erste estimau, la începutul lunii octombrie, o valoare de 7,49% la finalul anului, mult peste nivelurile din regiune — circa 200-250 de puncte de bază în Ungaria, 275 în Polonia și 175 în Cehia.

Spread-ul de dobândă dintre România și Germania a ajuns la aproximativ 370 de puncte de bază în septembrie, cel mai ridicat din regiune. Confirmarea ratingului „investment grade” de către agenția S&P, la începutul lunii octombrie, a adus o scădere temporară a randamentelor cu aproape 30 de puncte de bază, dar nivelul a rămas peste 7% pentru titlurile pe 10 ani. Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a explicat atunci că menținerea țării în categoria „investment grade” are efecte directe asupra costurilor la care statul se poate finanța, ceea ce influențează indirect și costul creditului pentru companiile private.

Pentru o firmă românească cu împrumuturi la dobândă variabilă sau care plănuiește o emisiune de obligațiuni corporative, contextul descris de Lagarde înseamnă o perioadă mai lungă de bani scumpi. Costul finanțării se transmite dinspre bugetele publice către bilanțurile companiilor și, în final, către deciziile de investiții din fiecare sector expus la credit. Necesarul de finanțare al statului român pentru 2027 este estimat la aproximativ 240 de miliarde de lei, ceea ce menține presiunea asupra piețelor interne de titluri și, implicit, asupra costului banilor pentru sectorul privat.

Lagarde a cerut, în aceeași declarație, ca guvernele cu niveluri ridicate ale datoriei să consolideze bugetele și să respecte regulile fiscale ale UE, pentru a reduce presiunea pe care finanțele publice o pun asupra piețelor de capital. BCE nu vede, deocamdată, semne că scumpirea energiei se propagă în salarii și în prețurile generale de consum — așa-numitele „efecte de runda a doua” — dar instituția rămâne vigilentă la primele semnale ale unei asemenea evoluții, pentru a nu interveni prea târziu cu o nouă majorare de dobândă.